Capitolul zece

762 42 10
                                    

*Harry pov*

......Dean si Ginny sarutandu-se. Nu conta ca Ginny avea lacrimi in ochi si fata rosie, iar Dean arata triumfator, eu am plecat cu pasi apasati in camera mea si m-am aruncat pe pat. Dupa putin timp aud:
-Harry, imi pare rau, nu am vrut sa fac asta, m-a obligat! Te rog iarta-ma!
-Vreau sa stau singur!tip eu inapoi.
A batut in usa de mai multe ori si apoi a plecat plangand.

*Ginny pov*

-Hermione, m-a obligat! A folosit blestemul Imperius !Crede-ma, nu as fi facut asta!
-Te cred, poate ca ar trebui sa vorbim cu Harry.
-Nu vrea sa ma mai vada, ma uraste!
-Nu e adevarat, nu are cum, intervine Ethel.
Ele au venit sa stea cu mine dupa ce le-am povestit ce s-a intamplat. Ron s-a dus sa vorbeasca cu Harry, dar nu s-a mai intors de doua ore.
Am mers impreuna la masa, dar baietii nu erau, asa ca dupa ce m-am certat cu ele pentru ca nu voiam sa mananc, m-au lasat in pace si m-am dus sa vorbesc cu Harry.
Am batut la el la usa si mi-a raspuns un Harry plans, cu fata rosie si in pijamale, desi era ora sase.
-Putem vorbi, te rog?
-Bine. Putin.
Am intrat nesigura si m-am asezat pe un scaun. Se pare ca Ron plecase.
-Uite, Harry, stii foarte bine ca nu as face asta niciodata! A folosit blestemul Imperius!M-a obligat! Nu ai vazut ca plangeam? Am incercat sa ma opun, dar nu am putut.
Harry s-a uitat in alta parte si l-am vazut cum proceseaza ce i-am spus.
-Bine, o sa te cred, dar asta e ultima oara, spune el.
Apoi eu sar in bratele lui si il sarut lung, cu dragoste, asa cum voi face numai pentru el. El ma saruta inapoi si in curand ramanem fara aer, asa ca ne despartim.
-Haide, Ginny. Mergem la plimbare.
L-am lasat sa ma conduca afara din castel si sa mergem la copacul nostru, unde mergeam noi cand voiam sa fim singuri. Era un stejar mare si batran si soarele se strecura printre frunze imprastiind lumina pe iarba umeda.
Acolo, eu si Harry am vorbit timp de doua ore, ne-am sarutat si ne-am imbratisat. Sa imi petrec timpul cu el era perfect.
-Ginny, avand in vedere ca mai avem putin si terminam anul, ai vrea sa ne mutam intr-o casa doar a noastra?
M-a surprins intrebarea, desi voiam sa discutam despre asta de ceva timp.
-Normal ca vreau, tu ce credeai?
-Nu stiu. Ar trebui sa vorbim mai intai cu domnul si doamna Weasley.
-Of, sa vezi scandal, spun eu si incepem amandoi sa radem, iar Harry ma cuprinde intr-o imbratisare.
-Ar trebui sa mergem, se insereaza, spune el si ne ridicam.
Am mers tinandu-ne de mana inapoi in camera si Hermione si Ron au strigat cand ne-au vazut:
-V-ati impacat ! In sfarsit!
Dean, care statea putin mai incolo s-a uitat uimit la noi, dar nu a spus nimic.
Eu si Harry ne-am sarutat de noapte buna, iar apoi am mers fiecare la culcare.

Dormeam linistita, pana am auzit niste tipete sfasietoare, pline de agonie, care se repetau in mod regulat la fiecare zece secunde. M-am trezit repede, Hermione era deja in picioare si ne-am indreptat spre sursa tipetelor. Ceea ce am vazut ne-a socat. Harry si Ron urlau de durere, in camera lor. Doamna McGonagall a venit repede si i-a dus la spital. Neville era naucit. Abia a apucat sa spuna:
-Noi...dormeam si.....doi baieti......usa...Alohomora...blestemul Crucio....Harry si Ron....
Am fugit repede spre spital, cu Hermione urmandu-ma. Inima imi batea cu putere cand am ajuns si mi-am vazut fratele si iubitul stand pe pat, inconstienti, albi ca varul.
-Se vor reface, vor sta aici cateva zile zile, spune Madame Pomfrey.
Am pus mana pe fruntea lui Harry si l-am sarutat. Apoi am plecat spre ora de Aparare contra Magiei Negre. Trebuia sa ii spun lui Bill despre Ron si Harry ca sa vada daca le poate face ceva.
-Ce, dar cine ar putea face asta?!intreba Bill alarmat.
-Eu cred ca Dean Thomas si una din gorilele lui. Ii urasc pe Harry si Ron...
-Ma voi duce dupa ora sa vad si eu in ce stare sunt.

Slughorn si Bill au trecut pe la Harry si Ron, impreuna cu Hermione si cu mine, dar nu s-a intamplat nimic, inafara de niste gemete cand Slughorn le-a dat niste potiuni cu miros si aspect scarbos.

A doua zi, eu si Hermione am fost surprinse sa ii vedem pe baieti in camera de zi, dupa ore. Am sarit in bratele lui Harry si apoi l-am imbratisat si pe Ron.
-Sunteti bine?
-Da. Ne simtim foarte bine, spune Ron.
-Aveti idee cine v-a atacat?intreaba Hermione.
-Nu. Asta ne-a intrebat si profesoara McGonagall, dar nu stim nimic.
L-am luat pe Harry de mana si l-am tras spre mine, sarutandu-l. Ron a facut acelasi lucru cu Hermione.
Harry mi-a raspuns la sarut, apasandu-si buzele puternic de ale mele. Restul serii am stat toti pe canapea, Ethel ni s-a alaturat bucuroasa si l-a imbratisat pe Harry.

A doua zi dimineata, Harry parea foarte agitat.
-Ce s-a intamplat?il intreb eu la masa.
-Am avut o viziune. Credeam ca s-a terminat cu ele, dar nu e asa.
Hermione a devenit brusc atenta.
-Ce viziune?!
-Devoratorii Mortii. Cautau Piatra Invierii. Nu stiu daca vor sa o invie pe Amalia, ar fi cam ciudat. Pana la urma, e doar o adolescenta. Dar oare il pot invia pe Cap-de-Mort? Adica, stiu ca el nu mai are suflet si toate alea...dar daca se poate?!
-Harry. Teoretic este imposibil ca(,) Cap-de-Mort sa fie inviat. Trebuie sa ne bazam pe asta, dar mai bine sa ii spunem profesoarei McGonagall.
Am mers la biroul directoarei si Harry i-a povestit ce s-a intamplat.
-Nu, nu. Cap-de-Mort nu are cum sa invie. E mort si pe deasupra a mai fost inviat o data, dar atunci avea horcruxurile. Acum nu mai are nimic. Sufletul lui a disparut pentru totdeauna.
-Si cum explicati ca Devoratorii cautau Piatra Invierii?
-Asta nu stiu. Dar crede-ma ca daca o gasesc o sa avem mari necazuri, a spus ea agitata. Ma duc sa vorbesc cu ceilalti profesori.
Am plecat din birou si ne-am intors in camera de zi.
Harry si Ron au plecat sa isi faca temele si Hermione a plecat la biblioteca.
Cateva minute mai incolo, am primit un bilet de la o bufnita:
"Ginny, trebuie sa ne intalnim. Cat mai repede. Este urgent. Mergi pe holuri si te voi gasi eu, dar trebuie sa vii singura."
Niciun autor, nicio specificatie, nimic. Nu stiam pe ce holuri sa merg asa ca am iesit si m-am plimbat prin castel.
Apoi am auzit din spatele meu:
-Pietrificus totalus!
Am simtit cum impietresc, mai inainte sa pun mana la bagheta. Am cazut cu o bunfnitura si imediat am fost acoperita de niste panza neagra si am simtit o lovitura puternica.
Si apoi bezna.

Hei, imi pare rau ca am postat tarziu, dar am fost ocupata cu scoala. Sper ca acest capitol a meritat asteptarea, desi nu e foarte multa actiune. In urmatorul va fi ceva mai multa.
Voiam sa va intreb daca stie cineva o aplicatie de facut coperti, pentru ca eu am doar de colaje si vreau sa schimb coperta acestei povestiri. Multumesc anticipat. ♡

~Harry Potter si Ginny Weasley~Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum