Eu si Ron stateam in camera de zi, cand Hermione intra agitata. -Ati vazut-o pe Ginny? -Nu, de ceva timp nu a aparut pe aici. De ce? -Am cautat-o peste tot... nu este nicaieri,spune ea. -Stai calma, Hermione. O sa apara. Am asteptat in camera pana tarziu, dar nici urma de Ginny. Eram chiar ingrijorat. Ethel s-a oferit sa se duca sa o caute si am lasat-o, totusi s-a intors acum o ora zicand ca nu a vazut-o pe Ginny nicaieri. -Cred ca trebuie sa o cautam, spun eu. -Si eu. Poate este in pericol, aproba Ron repede. -Sa mergem, zice si Hermione. Ron, Ethel, Hermione si cu mine am iesit din camera si am inceput sa ne plimbam prin castel, cu baghetele pregatite. -Sa ne despartim. Ethel, tu si cu mine mergem impreuna, iar Hermione si Ron merg impreuna,spun eu. Ne-am despartit, fiecare luand-o prin alt coridor. Dintr-o data, s-a auzit un zgomot puternic si ne-am intors, pregatiti de lupta, dar nu era nimic. Ethel parea speriata si isi rotea ochii repede prin jur la fiecare cotitura. "Ginny...Ginny...trebuie sa o gasesc. Vreau sa o gasesc pe Ginny!" Numai asta gandeam. -Ai auzit asta?intreaba Ethel. -Ce? Nu am auzit nimic. Ma gandeam la altceva. -Cred ca vine de acolo, zice ea aratand spre un coridor intunecat. Ascunde-te! M-a tras de maneca si ne-am ascuns dupa o statuie, ascultand. -Idiotul ala de Potter o sa o caute toata noaptea, iar noi ii vom veni de hac, spune o voce groasa si ragusita. Am strans in mana bagheta, pregatit sa ies si sa atac, dar Ethel mi-a facut semn sa ma calmez,soptind foarte repede: -Asculta, poate vor spune unde e Ginny. Un raset scurt s-a auzit la cativa metri de unde ne ascundeam eu si Ethel. Vocea era familiara. -Nu o sa o gaseasca niciodata, e atat de bine ascunsa, ca m-as mira daca am mai gasi-o noi. Dar e foarte incapatanata roscata asta, mi-a dat un sut in burta cand o scoteam din sac de ma doare si acum. Sac??! Au pus-o in sac??! Cum au putut?! Ethel a scos un icnet, dandu-ne de gol. -Cine e acolo?striga vocea familiara. S-au uitat inspre locul unde ne ascundeam si au inceput sa rada. -Pe bune, Potter? Alt loc nu gaseai? Eu si Ethel am iesit cu baghetele scoase de dupa statuie, descoperind ca cei doi erau... Dean,vocea familiara si Greyback, varcolacul. Am simtit cum imi urca sangele in obraji la vederea criminalului. -Se pare ca ascunzatoarea a fost destul de buna incat sa nu ne vedeti,spune Ethel. -Ethel Potter, o incantare sa te revad. Ti-a lipsit blestemul Crucio pe care il incasai de la mine de fiecare data cand ne vedeam? Sa refacem traditia, scumpo! Crucio!striga Greyback spre Ethel. -Protego! apara Ethel cu succes blestemul. -Cum ai intrat aici? Dean, de ce l-ai ajutat? spun eu. -Pai, sa vedem. Mi-ai distrus viata, Potter. Mi-ai luat iubita si din cauza ta nu mai sunt in echipa de Vajthat. Te mai intrebi de ce l-am ajutat? Pentru ca vreau sa te distruga! Atunci, am strigat Sectumsempra spre Dean, dar el a parat. -Abracadabra! Striga Ethel spre Greyback, dar el a evitat. Dean si Greyback aruncau cu blesteme spre noi, iar noi spre ei. De undeva mai departe s-a auzit un tipat. Hermione. Am fugit spre ea, Ethel urmandu-ma si protejandu-ne pe amandoi.
Hermione zacea pe jos, cu parul lipit de fata ei alba, iar Ron o apara cum putea el mai bine. -Ron, sunt aici! -Harry, Ethel ! Aveti grija! Ne-am intors la timp pentru a vedea cum Dean si Greyback se apropie si arunca cu vraji spre noi, pe care le-am parat cu succes. -UNDE E GINNY?!strig eu spre ei. -Daca ti-am spune, unde ar mai fi distractia?! -Ce vreti de la ea? striga si Ron in timp ce se lupta, uitandu-se mereu la Hermione. Dean a inceput sa o atace pe Ethel si l-a lasat pe Greyback sa se ocupe de mine. -Crucio! -Protego! Stiam ca suntem pe un coridor retras si ca nu puteam fi auziti, asa ca nu am sperat la ajutoare. Lupta a continuat, iar niciunul dintre noi nu a avut timp sa vada daca Hermione era bine.
Dintr-o data, in fata mea au aparut Neville si Luna, care se uitau ingrijorati in jurul lor, si am avut noroc ca Dean si Greyback stateau cu spatele la ei, in timo ce ei au strigat, fiecare spre un atacator: -Pietrificus totalus! Dean si Greyback au cazut, iar Ethel a strigat spre varcolac fara nicio ezitare: -Abracadabra! Ron s-a aplecat asupra Hermionei, cu lacrimi in ochi. Luna si Ethel au zis: -O sa fie bine, Ron. O vom vindeca. S-au pus pe treaba, urmand sa o duca la madame Pomfrey, in timp ce eu si Ron o vom cauta in continuare pe Ginny. Neville l-a luat pe Dean ca sa il duca la doamna directoare, urmand sa ii povesteasca si ei cele petrecute.
Eu si Ron alergam pe holuri, cautand-o nebuneste pe Ginny. "Trebuie sa o gasesc, trebuie sa o gasesc!"gandeam eu si dintr-o data o usa mare a aparut in fata noastra, iesind din perete. Camera necesitatii. Normal! De ce nu m-am gandit la asta? Bineinteles ca au ascuns-o pe Ginny aici! -De ce? Stai, ce se intampla?intreba Ron. -Aici este ascunsa Ginny. Sa o cautam! Am inceput sa alergam, uitandu-ne repede peste tot si facand cat mai multe cotituri, alergand pe alte culoare. -Trebuie sa ne despartim, spune Ron gafaind. Fiecare am luat-o pe alt culoar si am inceput iar sa alerg, de data asta strigand cat ma tineau plamanii: -Ginny! Unde esti? Ginny! Am auzit un geamat si am luat-o in directia din care s-a auzit, gasind-o pe Ginny stand pe jos, alba la fata si inerta. M-am aruncat langa ea, disperat. Respira greu, avea mainile legate cu niste sfori magice care ii intrasera in carne, inrosindu-se si sangerand. Picioarele ei erau in aceeasi stare, iar bagheta ei statea trei metri mai incolo, o gluma proasta, pentru ca stiau ca ea va face tot posibilul sa ajunga la ea. -Ron, am gasit-o! Un alt geamat, urmat de numele meu, spus incet, fara vlaga. Ron a venit alergand, ingenunchind langa sora lui. -Trebuie sa o ducem de aici, neaparat. -Stiu, stiu. Hai sa o luam si sa plecam, spun eu. Eu si Ron am ridicat-o pe Ginny, plecand cu ea spre aripa spitalului. Acolo, madame Pomfrey a icnit cand a vazut-o. -Of, pe barba lui Merlin, cate pateste fetita asta intr-un singur an? Hermione statea in spatele ei, pe un pat. Era treaza si palida si Ron a mers la ea. -Esti bine?intreaba el. -Nu chiar, dar voi fi, spune ea incet. Ginny a fost pusa pe un pat si madame Pomfrey i-a scos "catusele" si a inceput sa o vindece. Stand acolo, m-am gandit la toate momentele din viata ei. Nu merita toate lucrurile astea rele, dar veneau la pachet cu mine si asta nu imi convenea.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Chiar nu voiam sa i se mai intample ceva rau. Trebuie sa o protejez. Ginny a deschis ochii incet si a sarit din pat, facand-o pe madame Pomfrey sa tresara. A alergat spre mine si m-a imbratisat, iar eu am sarutat-o puternic. -Te iubesc, spun eu. -Si eu pe tine, spune ea soptit. Stam asa cateva minute, pana cand madame Pomfrey spune: -Ati terminat? Fata trebuie sa se odihneasca, inca are pielea inflamata. Am lasat-o pe Ginny in pat si m-am asezat pe un scaun, mangaind-o incet pe cap, ca sa adoarma.
Hei, inca un capitol care sper sa va placa. Ii multumesc mult lui CuteGirlGinnyPotter pentru noua coperta. Am observat ca numarul vizualizarilor si voturilor scade, nu va mai place povestea? Nu stiu ce sa fac...sunt cam descurajata acum.
