Între Infern şi Paradis( Secretele Ametistului #1)

23.Amintiri

 Buna , oameni frumosi! Stiu , stiu , stiu , nu aruncati cu rosii , iar am postat dupa muuult timp! Sper doar ca acest capitol sa compenseze. Am vrut sa fac putina lumina in povestea parintilor ingerului nostru favorit si cine era mai potrivit ca Luce?

P.S. Sper sa va placa , astept pareri! 

P.P.S. An nou fericit , omuleti ! Sper sa postez mai des in 2016! Va iubesc ! :* 

 Lucifer pov.

Pasii imi erau mari in incercarea de a face drumul spre curtea exterioara cat mai scurt , ma trezisem din nou prea tarziu. Am iesit pe usile palatului exact la timp pentru a-i vedea zambetul increzut. Ca de obicei , ajunsese cu cateva minute bune inaintea mea si avea sa-mi scoata ochii cu asta intreaga zi .Cateodata chiar imi venea sa o uit incuiata in sala de antrenamente.

-Ai intarziat ,Luce!Din nou! spuse ea , ochii de un albastru nordic stralucind amuzati.

-Sa nu te aud , Mary! Gabe nu ma mai lasa sa ies odata din sala de sedinte!spun dandu-mi ochii peste cap.

-Nu-ti cauta scuze , Lucifer ! Recunoaste ca , pur si simplu , nu ma poti intrece! imi arunca peste umar , deja indreptandu-se spre manechinii de antrenament.

Am oftat exasperat si am urmat-o chicotind , Mary era singura persoana normala din tot Paradisul si , de asemenea , singura capabila sa duca o lupta cu mine pana la capat.O prima privire aruncata spre trupul ei firav si ai fi putut jura ca daca o strangi prea tare in brate avea sa se rupa,ochii de un albastru nordic erau atat de mari ca iti dadeau impresia ca n-ar putea rani nici macar o musca si zambetul dulce te putea face sa crezi ca e cea mai inofensiva fiinta , dar aparentele insala , o vazusem purtand acelasi zambet de fiecare data cand isi punea la pamant adversarii. Annemary era mai puternica decat multi dintre Vanatori , iar inteligenta o facea un adversar de temut.As fi innebunit de plictiseala cu mult timp in urma daca nu mi-ar fi fost partenera. Ea era , de asemenea , si singura care avea tupeul sa ma puna la locul meu cand exageram.

-Ce ai zice de niste exercitii de pereche?intreba ea apucandu-se de incalzire.

I-am aruncat o privire scurta si mi-am scuturat capul a dezaprobare , imi placea sa ma antrenez singur . Era mai eficiant daca nu ma deranja nimeni.

-Nu face asta , Luce! Suntem o echipa ,iti amintesti?Doi sunt mai puternici ca unul !

-Mary , ma descurc!i-o intorc usor enervat.

-Nici sa nu te aud, Lucifer! Nu mai esti singur , voi fi langa tine , daca iti convine , bine! Daca nu , poti sa te dai cu capsorul acela dragut de toti peretii , nu va conta! mi-o intoarse ea , prinzandu-mi bratara de incheietura.

M-am trezit zambind ca un dobitoc , orice amintire cu ea imi ducea acel zambet pe chip , iar faptul ca dragul meu protejat primea acelasi tratament din partea fiicei mele ma amuza teribil . Aproape ca imi era mila de Cedric , avea o rabdare aproape inexistenta , iar Rosemary isi mostenise mama la acest capitol , adica nu avea deloc. Sa privesc antrenamentele lor zilnice era pura comedie pentru mine .

M-am ridicat din pat si m-am pregatit pentru o alta zi plictisitoare in care trebuia sa supraveghez antrenamentele Vanatorilor . Puteam paria pe toate sufletele damnate din Infern ca asta era mana idiotului de Gabriel , daca planuia sa ma plictiseasca atat de tare incat sa ma faca sa ma intorc inapoi in Lumea de Jos , nu mai avea mult pana sa-si atinga scopul , dar aveam sa imi iau fiica cu mine inapoi acasa.