Între Infern şi Paradis( Secretele Ametistului #1)

22. Respect sau nu?

Buna , oameni frumosi! In sfarsit am postat si eu capitolul , Doamne cat a trecut! Am avut niste probleme tehnice cand am scris puisorul acesta , asa ca daca apar cuvinte care nu ar trebui sau lipsesc fraze , v-as ruga sa-mi ziceti si va ofer niste scuze anticipat!

Sper sa va placa cum decurge actiune , va astept parerile! :* <3

Cedric Pov.

Chipul ii era atat de palid incat a trebuit sa-mi fixez privirea pe pieptul ei pentru a ma asigura ca inca respira , vanataile si taieturile erau atat de proieminente pe tenul alb ,parand de o mie de ori mai grave decat erau defapt. Ingerul cret isi facuse magiile cat de bine putuse si ne asigurase intr-una pe mine si pe mentorul meu ca avea sa fie bine , dar trecuse prea mult timp si ea nu se miscase. Am simtit un hohot de ras standu-mi in gat si m-am concentrat mai tare , vizualizand o usa trantita si zavorata cu sute de lacate si lanturi . Imi folosisem nenorocitele de abilitati si inca plateam pretul , judecata mea era serios avariata si in acel moment. Stiam ca fara ele nu puteam ajunge la Brandon la timp , dar continuam sa ma invinuiesc , daca nu m-as fi folosit de ele nu as fi cedat atat de repede si nu as fi lasat-o sa-si infrunte singura cel mai de temut cosmar. Daca eu eram in toate mintile , flacarile nu ar fi pus stapanire pe ea , ba mai mult , nici macar nu le-ar fi invocat.

Amintirea flacarilor Infernului jucand pe pielea ei inca imi bantuia memoria , aruncandu-mi in fata ca trebuia sa am de un milion de ori mai multa grija de ea decat as fi crezut. Semnul lui Lucifer ii aparuse pe piele , se marise si chiar reusise sa desfaca cele sapte peceti si sa controleze flacarile , numai mentorul meu era capabil de asa ceva , iar acest lucru spunea tare si clar in ce problema eram bagati. Flacarile erau controlate de emotii , era necesar un control de sine exceptional pentru a le putea manuii , trebuia sa fii capabil sa-ti neutralizezi toate sentimentele pentru a le putea transforma in marionete , o singura gresala , o singura strafulgerare de furie sau ezitare si ar scapa de sub control. Lucifer avusese nevoie de toata puterea de concentrare pentru a le putea manui la perfectie , invatase sa le foloseasca dupa bunul plac , sa joace cu ele un joc sadic in care el mereu castiga. Dar Rosemary? Ea era impulsiva , manata de sentimente , gandea cu inima , nu se folosea de logica si actiona in cele mai nebunesti moduri posibile. Nu ar putea controla niciodata flacarile cum trebuie , ar exista in permaneta un factor de risc mult prea mare , o miscare gresita si abilitatile acelea nenorocite ar pune stapanire pe ea asa cum se intamplase in catacombe . Flacarile ar controla-o pe ea , iar acesta ar fi un dezastru.

-Ai reusit sa le controlezi ? vocea mentorului meu mi-a intrerupt sirul gandurilor.

Am intors capul in directia celui care m-a crescut: parul blond statea din toate partile din cauza nenumaratelor dati in care isi trecuse mainile prin par , postura lui era una incordata dand impresia ca asteapta un atac in orice clipa , iar ochii cenusii , de obicei plini de sarcasm sau indiferenta , erau concentrati pe un singur loc : patul lui Rosemary. Pentru oricine altcineva privirea lui ar fi parut una goala, total dezinteresanta , dar eu stiam mai bine , era singura privire care imi amintea din cand in cand a a fost odata inger : exprima grija si compasiune , ingrijoare si vina, parca si oasele fetei ii erau mai proeminente. La fel ca si mine , se invinuia ca o lasase singura . Le dadusem voie inamicilor sa castige o lupta , desi le lichidasem aliatul , isi atinsesera obiectivul : Rose era scoasa din joc momentan , iar cand se va trezi , va fi bantuita de alte sute de intrebari , lighioana aceea nenorocita o facuse sa se indoiasca de originile ei , ii daduse atatea indicii incat tot ce avea de facut era sa puna lucrurile cap la cap. Totusi , aveam noroc ca inca il detesta pe Lucifer indeajuns de mult incat sa nu ia in calcul o posibila inrudire cu el . Parteneriatul mamei sale cu regele Infernului parea sa fie un tabu in Paradis , iar , in acel moment , ma bucuram ca ingerii erau niste nenorociti atat de secretosi.