Pacea dintre demoni și îngeri le intoarce lumea cu susul în jos amândurora.
Rosemary Cipriano este cel mai bun Vânător din rândul îngerilor, chiar dacă întotdeauna a trebuit să demonstreze că își merită locul. Este încăpățânată, temperamentală și...
Buna, oameni frumosi! Da, da, stiu! Sunt cel mai lenes scriitor din istoria scriitorilor. Insa, ultimul capitol e gata si sper ca am compensat asteptarea prin marimea lui ( It's so damn hugeeeee).
In fine, sper sa va placa si sa-mi iertati scaparile ortografice, I'm only human!
P.S. Amintiti-va ca, daca ucideti scriitorul, nu o sa mai aflati ce se intampla in Volumul II.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Rosemary pov.
Picioarele inca imi erau nesigure, prea multa informatie de asimilat in prea putin timp, iar capul incepuse sa mi se invarta in asa masura incat drumul de la Sala Tronului pana in camera mea mi se paruse interminabil. Intai aflasem ca radacinile mele se aflau in Infern, apoi fusesem la un pas de a-mi pierde prietenele, Lucifer si Gabriel disparusera impreuna cu planurile strategice si cei mai importanti trei demoni ai Infernului imi jurasera loialitate. Era prea mult chiar si pentru mine, simteam cum incetul cu incetul rezistenta mea ceda si acela era ultimul lucru pe care imi permiteam sa-l fac cand atatea vieti depindeau de mine.
„Ai trecut peste mai rele, aduna-te!" imi spun chinuindu-ma sa merg drept.
Atenta sa nu fac vreun gest care sa-mi tradeze starea deplorabila, am intrat in camera mea urmata indeaproape de Cedric si cei trei strategi care, sincera sa fiu, nu-mi inspirau deloc incredere. M-am asezat pe pat, rasufland usurata ca nu mai trebuia sa ma chinui sa merg, si i-am privit cu spanceana ridicata pe cei patru, asteptand sa inceapa sa-mi explice exact ce aveau de gand sa-mi faca.
-Pierdem timp, demonilor!spun deja plictisita.
Cei trei strategi au facut schimb de priviri, apoi s-au uitat la Cedric, iar eu am avut enervantul sentiment ca ceva imi scapa . Parea ca poarta o conversatie fara sa scoata vreun cuvant si, daca ar fi fost sa ma iau dupa expresia deloc multumita a lui Cedric, nu era una prea placuta.
-Am zis deja nu! E prea...
-Si noi ti-am explicat ca este necesar, Asella! demonul cu aripi aurii rosti printre dinti.
-Solutia ar putea fi mai rea decat problema in sine! Cedric incerca din rasputeri sa nu ridice tonul.
-Parca ai zis ca e puternica! i-o intoarse demonul cu aripi negre.
Deja satula sa ascult fara sa inteleg un cuvant si de-a dreptul frustrata ca pierdeam timp pretios certandu-ne intre noi, am dus mana la spate si am scos unul dintre pistoale, am ridicat arma in sus, tintind tavanul , si am tras trei focuri, sunetul asurzitor produs de descarcarea pistolului captandu-le atentia in urmatorul moment. Satisfacuta, m-am ridicat pentru a ma asigura ca nu o sa mai devieze de la subiect si m-am postat in fata lor cu mainile incrucisate la piept.
-Habar n-am de ce va certati si, sincer, nu-mi pasa catusi de putin ! Vreau doar sa-mi spuneti odata ce aveti ce aveti planuit pentru mine si sa va faceti treaba ca eu sa ma pot intoarce la trupele mele! Eu am de dus un razboi si voi aveti de refacut niste planuri strategice!
