Între Infern şi Paradis( Secretele Ametistului #1)

12.Spectacol in sala de mese

Colindam palatul in lung si in lat , cautand biblioteca.Dintre toate locurile posibile prietenii mei au ales sa piarda vemea in biblioteca?Sigur sunt eu cel care s-a lovit la cap?

Cand in fata ochilor mei au aparut cele doua usi de lemn de stejar am zambit.Ma mir ca inca mai stiu unde este , avand in vedere ca am intrat aici o singura data si atunci aproape am incediat locul.Mi-am scuturat capul si am impins usile, facand un pas inauntru si fiind lovit in urmatorul moment de mirosul puternic de carti vechi.M-am strecurat printre sutele de rafturi pline ochi cu carti si , in cele din urma , i-am gasit de prietenii mei stand intr-un colt la una din mesele pentru studiu.

Eathen era ca e obicei calm , nimic schimbat la infatisarea lui , dar Brandon , pe de alta parte , avea ochii pe jumatate inchisi, parul ciufulit si era atat de prost dispus incat incepeam sa imi fac griji pentru el.El era tot timpul bufonul echipei , ridicandu-ne moralul in cele mai idioate momente , iar acum era incruntat si privea un punct fix , semana prea mult cu mine.

Se pare ca ingerul cu care s-a pricopsit e la fel de insuportabil ca al meu, macar nu sunt singurul pedepsit de pe aici.

-Cum se simte?intreaba Eathen atunci cand ma vede.

M-am oprit la jumatatea drumului spre masa si i-am aruncat o privire fioroasa .Dupa ce ca inaripata aceea m-a calcat pe nervi toata ziua , acum mai trebuie si sa suport predicile lui Eathen .Dar cel mai ciudat mi se parea ca eram oarecum deranjat de faptul ca prietenul meu isi face griji pentru ea.Si cel mai rau era ca incepusem sa ma simt vinovat , iar asta nu mi se intamplase decat o singura data in viata.

„Cedric ,baiete , iti pierzi mintile!”Aici eram deacord cu constiinta mea , chiar  innebuneam.

-Cine ce a patit?Bun , ce am pierdut inafara de orele de somn?intreba si Brandon plimbadu-si privirea de la unul la altul.

Mi-am dat ochii peste cap si m-am asezat pe scaunul din dreapta lui Eathen ,aruncandu-mi picioarele pe marginea mesei si stand cat mai relaxat pentru a evita durerea.Aveam nevoie de tot calmul pe care il puteam aduna pentru ceea ce va urma. Si eu care speram ca Eathen ma va ajuta sa ma calmez.

-Cedric aici prezent si ingerul cu care trebuie sa lucreze au sarit unul la gatul celuilalt ieri , la propriu , iar ea a sfarsit aproape sugrumata de dragul nostru prieten.il lamuri Eathen , rostind ultimele trei cuvinte cu o ironie demna de Lucifer.

Am ridicat din umeri atunci cand Brandon m-a privit intrebator.Stiau cat de repede imi sare mie tandara asa ca nu mai trebuia sa se mire atat.Dar atunci cand  ,pe langa curiozitate , in ochii roscatului a aparut si ingrijorarea , mi-am dat seama ca si el se gandea la acelasi lucru la care se gandise si Eathen in seara aceea , ca puteam sa imi pierd controlul din nou si sa ranesc o persoana nevinovata , dupa care sentimentul de vinovatie  care deja ma apasa  sa devina si mai mare , urmarindu-ma tot restul vietii.

-Nu-ti mai face atatea griji Eathen , nu are nimic.In dimineata aceasta m-a calcat pe nervi la fel de tare ca de obicei , poate chiar si mai tare , deci presupun ca se simte bine.

El doar si-a dat ochii peste cap si a oftat , evident preocupat de cu totul altceva dacat crizele mele de nervi.

-Hai sa lasam deoparte ispravile mele.Mai bine spuneti-mi ce e cu fetele astea de inmormantare.

Brandon isi puse capul pe masa si gemu , iar Eathen isi prinse puntea nasului intre degetul mare si cel aratator ,oftand.Acum chiar m-au facut curios , ce mama naibii or fi patit?

-Scuipati tot.spun mutandu-mi privirea de la unul la altul.

Brandon ridica capul de pe masa , dar nu foarte mult , inca se mai sprijinea cu barbia de suprafata plata din lemn.