Ospiciul

Capitolul 2

   Cât de sprintenă poate să fie femeia asta. Fug după ea încontinuu și cu puțin efort încerc să o prind de mână și să o opresc, dar în acest moment a fost cea mai proastă idee deoarece ea s-a împiedicat și a căzut, iar eu odată cu ea, bineînțeles deasupra ei. Cea mai rapidă idee a fost să pun mâinile mele sub capul ei ca să nu se lovească.

După ce am realizat amândoi ce s-a întâmplat am început să ne holbam unul la altul ca măgarul la poarta nouă.

Nu pot să nu observ câtă frumusețe zace în chipul ei dar totodată și o tristețe imprimată adânc. Este o fată blondă. Are niște albaștri superbi ce ascund tristețea din spatele unui zâmbet fals.

Mă holbez într-una la ea și uit să mă mai ridic.

Perspectiva lui Jane

Razele soarelui îmi pătrund ușor în cameră și îmi dau trezirea de îndată ce ajung pe chipul meu. Încerc să îmi deschid ochii dar oboseala încă mă răpune.

Într-un final deschid ochii și mă uit în tavan. Este atât de alb încât s-ar putea proiecta filme pe el, iar cu acest gând îmi apar în minte acele scene... Încep să plâng și dau fuga la baie; ajunsă aici încep prin a-mi arunca efectiv cu apă rece pe față, dar nu ajută cu nimic. Ma bag să fac un duș la fel de rece. Tot nu ajută. Cred că stau de vreo 15 minute în duș și plâng, iar pe corpul meu se prelinge apa rece ca gheața pe care nu o simt, nu o pot simți. Sunt prea prinsă în viața mea devenită coșmar, sunt prea prinsă în a-mi plânge viața amară ca să mai simt și apa rece. După alte 15 minute am terminat cu plânsul, cel puțin pentru un moment, și am început să mă spăl.

Termin cu tot dușul și mă uit în oglindă. Nu pot să cred cât de distrusă sunt. Viata mea s-a distrus în acea seară. Doamne cu ce am greșit? Eu mă zbat să mă țin de facultate, sunt o studentă bună și am bursă altfel nu aș fi pupat eu facultate. Pe lângă asta lucrez ca o sclavă să-mi ajut familia. Sau ce a mai rămas din ea. Încerc să mă împart între facultate și servici, iar seara când ies, Doamne tu tocmai asta îmi faci? Îți bati joc de mine? Mi-ai distrus viața. Ca nu era și așa destul de distrusă.

Îmi scutur capul să scap de aceste gânduri și cobor să mănânc, iar apoi să o tulesc către facultate.

– Neața Jane! spune sora mea Evelyn.

– Neața. spun eu fără nici o emoție în glas.

– Ești bine Jane?

– Da!

– Ok... Am văzut că în dimineața ai dormit mai mult așa că am pregătit eu micul dejun.

– Mersi. Mira-m-aș că ți-a păsat se stomacul meu. murmur eu după ce a plecat Ev.

Mănânc repede ce a pregătit Ev, mira-m-aș iar că a făcut și ea ceva. Urc sus să îmi iau geanta și să plec spre facultate. Când ajung în camera mea observ că geanta mea este cam ruptă.

– Grozav, acum trebuie să-mi cumpăr alta, alți bani altă distracție.

Plec spre facultate. Sincer, asta este încă o zi când n-am chef de nimic. Dar primul curs este important așa că mă hotărăsc să merg doar la el.

Timpul trece atât de greu, când îl aud pe proful ăsta chelios predându-și lecția. Este genul de profesor care nu știe să își atragă studenții și să fie interesați de ceea ce spune el, ci este genul ăla care îi adoarme pe toți chiar și pe tocilari. Și ce e cel mai amuzant este că acest curs este cel mai important.

Parcă după săptămâni întregi se termină și cursul.

Îmi iau geanta și dau să plec spre cimitir. În drumul spre cimitir trebuie să trec prin centru și văd un magazin second hand în care sunt și genți. Intru să văd dacă îmi găsesc ceva. Dintr-o privire zăresc o geantă numai bună de mers cu ea la facultate, la servici sau la o plimbare. Ma uit la preț și văd că este 15$. Mă uit în buzunar și mă întristez când văd că tot ce am sunt 3$ și o gumă de mestecat. Rămân blocată și mă holbez la geantă, este prea frumoasă să o las aici dar n-am ce face. Trebuie să îmi găsesc un al doilea loc de muncă. Așa nu se mai poate. Sunt desprinsă din gândurile mele când vânzătoarea magazinului care ne este și vecină îmi atrage atenția.