Ospiciul

Capitolul 4

Perspectiva lui Jane

                  

Numarate mi-s zilele,

Mă omoară amintirile.

M-au bătut cu picioarele,

Nu m-au lăsat să cad, peretele.

M-au vânat şi m-au vândut,

Mi-au legat şi-o piatră să nu fug.

Mi-au închis ferestele,

Mi-au schimbat 'lăcaţile';

          Se pare că am ațipit cu lacrimi în ochi. Din nou. Și din nou. M-am săturat. Doar că acum era ceva schimbat. Simțeam cum corpul meu este invadat de o căldura total nefamiliară mie. Deschid ochii și-l văd pe Aaron care mă ține în brațe și mă privește liniștit.

–  Te-ai trezit!

–  Da... Scuze, nu am vrut să adorm dar am fost furată de somn pe nepusă masă. Cât am dormit?

–  Nu îți cere scuze, sper doar că te-ai odihnit. Ai dormit în jur de două ore.

–  Ah... Cred că ar trebui să plec acasă. E târziu!

–  Eu mă gândeam să îți propun să dormi noaptea asta aici.

–  Nu Aaron, nu vreau să fiu o povară. Eventual dacă dorești vom mai vorbi, dar te cunosc de câteva ore, practic nici nu te cunosc, ai putea fi un criminal în serie sau ceva. Uite numarul meu, dacă vreodată vrei să vorbim, scrie-mi.

–  Ha, amuzant. Ok, mersi. Hai că te conduc eu acasă.

Mă îmbrac cu hainele ce îmi sunt deja uscate, iar dupa aceea îmi spăl fugitiv fața cu apă rece ca să revin puțin cu picioarele pe pământ. Ies din baie și observ cum Aaron mă aștepta în șezut pe pat. Plecăm din camera sa și mă conduce către garaj. Mă îndeamnă să urc în mașina din mijlocul garajului. Pot desluși că este un Audi, model mai vechi și este negru.

Îi dezvălui lui Aaron adresa și pornim la drum acompaniați de piesa de la Disturbed ,, The sound of silence". Încep să o fredonez, iar după câteva versuri Aaron ma acompaniază.

And in the naked light I saw

Ten thousand people, maybe more.

People talking without speaking,

People hearing without listening,

People writing songs that voices never share

And no one dared

Disturb the sound of silence.

"Fools," said I, "You do not know.

Silence like a cancer grows.

Hear my words that I might teach you.

Take my arms that I might reach you."

But my words like silent raindrops fell

And echoed in the wells of silence.

– Ai un timbru vocal foarte bun Jane.

– Se pare că am ajuns. spun eu dupa ce observ că parchează în curtea copilăriei mele. Eu am să plec, e târziu. Îți mulțumesc pentru tot Aaron. Nu rămân datoare! Mai vorbim!

Ies din mașina și vad cum Aaron dă să iasă din curte. Îi fac rapid cu mâna și mă grăbesc să intru în casă. Mama deschide ușa și mă prinde de păr ca mai apoi să mă trântească cu capul de peretele de lângă ușă.