Nimic nu se compară cu viața. Viața își are propriul demers, în care putem interveni puțin câte puțin. Fiecare dintre noi avem suișuri și coborâșuri și orice ce am face, niciodată nu vom putea stopa coborâșurile din propriile vieți, însă ceea ce putem face este să ne luăm viața în propriile mâini și cu mult curaj și fruntea sus să trecem peste toate greutățile, care în viitor ne vor întări.
Mă trezesc cu o durere imensă de cap, cred că aș fi în stare să iau cam zece Advile deodată. Mă simt întinsă pe ceva moale și sunt înconjurtă de un aer îmbâcsit. Îmi fac curaj și deschid ochii. Rămân înțepenită de frică. Mă aflu într-o cameră minusculă jegoasă și dezgustătoare. Eram întinsă pe o saltea la fel de mizerabilă.
******
După ce poliția a fost în acel loc dezgustător și ne-a salvat am început să am stări de rău tot mai intense. Viața mea mereu era un calvar. Aveam să port timp de nouă luni copilul unui necunoscut. Nu pot să cred, vreau doar să mor dar nici asta nu mi se permite.
******
CITEȘTI
Ospiciul
RomanceTânărul Aaron este un bărbat greu încercat din copilărie. Jane crescuse într-o familie mai puțin decât modestă, cu părinți ce se zbăteau din greu să își crească cele 2 suflete ce le iubeau enorm în timp ce Aaron crescuse în lux, dar crescut mai...
