MY LIFE:Destiny

4.I'm back

Hey! Stiu ca probabil unii dintre voi ati crezut ca am murit! Ei bine ati avut dreptae oarecum,dar acum m-am intors si voi incerca sa postez cel putin o data pe saptamana!
Va astept cu drag sa urmariti in continuare povestea si sa incepeti una noua alaturi de noua mea carte Fifty Shades of Luck
Love you guys

Imi pun geanta si cartile pe masa si ma asez la locul meu obisnuit. Imi trec mana prin par si imi asez obosita capul pe masa. Nu am dormit toata noaptea. M-am tot gandit la intalnirea de aseara. Pur si simplu am rastalmacit cuvintele sale de zeci de ori si acum parca le aud in continuare cu ecou.
Esti atat de inocenta si sincera.
Este exact opusul a ceea ce sunt defapt. Sinceritatea fata de el mi-am pierdut-o inca de la convorbirea noastra telefonica in care i-am spus ca am avut o problema mai importanta de rezolvat, ca despre inocenta am pierdut-o si aia inainte de a-l cunoaste.

Nu trebuie sa ma las purtata de amintiri. Ce am facut aseara a fost demn de o telenovela. M-am lasat trasa in trecut, m-a lasat influentata de lucruri ce ar fi trebuit uitate. Nu vreau sa las sa se mai repete. Nu a fost drept fata de Austin sa-l las sa creada ca m-am emotionat din cauza sa. Amintirea aceea a fost prea puternica. Dar hei...ce nu stie nu il poate afecta.

Gandurile mi-au fost intrerupte de aparitia doamnei profesoare, urmate de El. Am evitat contactul vizual. Oricum sunt mult prea obosuta pentru a-mi tine capul sus.

-Domnule Bieber, aceasta este o scoala cu reguli stricte! Actele dumneavoastra de veditism nu va permit sa intarziatii la ore si nici nu va ajuta sa va bucurati de privilegii!

-Imi cer sincere scuze doamna profesoara! Promit ca n-o sa se mai repete!

-El ce cauta aici pana la urma? ma aud spunand si toate privirile se intorc asupra mea.

-Ca sa va raspund la intrebarea atat de nepoliticoasa, domnisoara Jonhson, actele de inscriere ale domnului Bieber sustin si comfirma faptul ca acesta nu si-a terminat studiile fiind prea ocupat cu construirea carierei sale, spre urmare are dreptul la continuarea studiilor. Am drptate domnule Bieber?

-Aveti perfecta dreptate! Imi dati voie la loc? Va multumesc!

-Din cate stiu eu, doamna profesoara, liceul nostru nu este seral . Incepeam sa ma enervez usor usor, iar tonul aceste profesoare agasante nu ajuta cu nimic.

-Nu accept astfel de comentarii rautacioase din partea unei eleve impertinente. Daca nu va puteti tine gura va invit sa maurmati in biroul doamnei director!

-Nu va obositi, doamna profesor. Daca ma decid, stiu si singura unde se afla biroul, multumesc! am afisat un zambet ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat ceea ce m-a facut sa primesc o intrebare nu prea draguta din partea profesoarei. Nimeni nu a scos un sunet, doar un simplu chicotit s-a facut auzit. Al sau.

Am putut sa-i vad zambetul superior cand a trecut pe langa mine. Parfumul..mirosul sau a ramas acelasi. Nu am putut sa-mi stapanesc oftatul in momentul in care am auzit chicoteli ale fetelor, cand acesta trecu pe langa ele. Catele...

Am incercat sa ma concentrez la ora, ba chiar sa si iau cateva notite, dar nu am reusit mare lucru. Puteam sa-i simt privirea in ceafa, cum ma analizeaza amanuntit, fiecare miscare, fiecare gest .
Am iesit repede din clasa de cum s-a sunat indreptandu-ma spre dulapul meu. Mi-am pus repede cartile si m-am indreptat spre cealalta ora. Din neatentie m-am lovit de cineva.

-Scuze, eu nu...
Un brat puternic ma sustinu, fire de par blond acoperindu-i pielea bratului. Mi-am ridicat privirea usor ,usor analizandu-l. Brat puternic, fara tatuaje, dar in schimb avea unul pe gat...si apoi o pereche de ochi albastri.
Am inghitit in sec si mi-am smuls bratul din stransoarea sa. Nu a scos un sunet, pur si simplu ma privea asa ca mi-am luat cateva secunde pentru a-l analiza. Purta geaca de piele neagra care a inceput sa-i devina atat de caracteristica in ultima vreme.
Daca nu are nimic de spus, nu cred ca ar trebui sa mai pierd timpul.
Am trecut pe langa el fara a mai spune ceva. Nu avem ce sa ne spunem. Nu mai avem ce discuta. Cel putin eu asa consider.