Protectorul [ Niall Horan F.F. ]

Prolog

Gorila mare a intrat în camera mea , cu un zâmbet pe buze. Nu îl pot numi chiar bodyguard , mai mult o gorilă. M-a luat de braț și a încercat să tragă după el , iar eu fiindcă mi-am învățat lecția de data trecută , l-am urmat. Nu voiam să mai primesc alte palme. Am ieșit pe holul îngust și friguros , mai friguros decât "celula" mea , și l-am urmat pe jos în scări. Avea un zâmbet pe buze , dacă eram și eu măcar jumătate din el voiam să îi șterg acel rânjet de pe buze. Orice să se întâmple , sper doar ca Mich să fie bine. Chiar dacă Niall este partenerul nostru , ne-am aliat clanurile , tot nu pot uita ce a vrut să îmi facă prima dată , și nici nu voi reuși vreodată să uit. Și nu mă gândesc când a vrut să ms violeze , mă gândesc atunci când a încercat să îl ucidă pe Mich. De atunci toate sentimentele mele față de el au dispărut. Am ajuns la intrarea spitalului părăsit și am făcut prusc la stânga. Unde mă duce nebunul?

- Unde mă duci? Spun cu puțină teamă în ton. El a început să râdă și să nu zică nimic.

Jur , dacă o să scap cu bine de aici , sigur el o să fie primul după care mă întorc , dându-i un glonț în cap , fără să mă mai gândesc din nou dacă fac bine sau nu.

- Te-am întrebat ceva. Ai dreptul măcar să îmi răspunzi. Zic cu puțin venin în ton. El s-a prefăcut ca nu mă aude și a mers în continuare ținându-mă de încheietură.

- Ești cam morocănos. Ce s-a întâmplat? Nu ți-a oferit iubita ce trebuia? Zic cu un ton batjocoritor , mă jucăm cu focul , dar îmi place al dracu' de tare să îl enervez. La auzul cuvintelor mele fața lui s-a făcut roșie ca focul și am început să rânjesc mândră de parcă făceam cine știe e realizare. Înainte ca el să mai spună ceva ,- sau să facă ,eram sigură ca voia să îmi facă ceva , ceva de rău - o ușă mare de fier s-a deschis iar pe ea a ieșit el, cel care îmi face toate aceste lucruri îngrozitoare.

- Ești pregătită pentru surpriză , păpușă? A zis cu un ton scârbos și imediat făcându-mi-se greață.

Mă uităm cu dispreț în ochii lui , el observând asta. Dar puțin îmi pasă. Oricum nu îmi pasă ce surpriză are pentru mine.

- Mă descurc eu de aici. A spus el spre gorila mare de lângă mine. Gorila a dat din cap afirmativ și mi-a lăsat încheietura în pace. El mi-a făcut cu mâna să merg în față , spre ușa din fier.

Mă uităm speriată spre ușă , crezând ca cineva se află acolo gata să îmi facă cele mai îngrozitoare lucruri , dar am tras puțin de timp , stând în fața ușii și gândindu-mă la toate momentele frumoase din viața mea.

Credeam ca după ce o să întru pe această ușă , șansele ca să ies teafără sunt foarte mici. Poate ca o să ies de aici , dar probabil dintr-un sicriu , mergând toți spre groapa mea și îngropându-mă pe vecie.

- Ce tot tragi atât de timp? A spus omul din spatele meu , tremurând la cuvintele sale. Am închis ochii pentru câteva secunde și am tras aer în piept.

"Acum ori niciodată." mi-am spus în minte. Mi-am deschis ușor ochii și am așezat mâna pe clanța rece a ușii de fier.

Am deschis ușa cu teamă , dar odată ce am văzut persoana din fața mea , legată de un scaun și plin de sânge pe față , am alergat spre el cu o viteză de nedescris.

- Maya. Zice el cu o voce mică , aproape șoptita. Purta niște haine murdare , probabil ca nu le mai schimbase de ceva timp. Ochii lui erau obosiți , și avea niște cearcăne foarte proeminente. Fața lui era plină de sânge , mai ales nasul și buza de jos.

- Ce ai pățit? Zic speriată , ridicând mâna și punând-o pe fața lui , mângâind ușor zonele rănite.

- Ohh , se pare că a fost bătut prea mult. Avea o purtare prea bună , de aceea a fost bătut. A zis persoana pe care speram să dispară de pe pământ în acest moment , dar spre ghinionul meu , era tot aici.

- Ce ați făcut? Zic apropriindu-mă de bărbatul pe care îl disprețuiesc atât de mult in lumea asta. Râde batjocoritor și mă prinde nervos de brațe.

- Credeam ca e destul de evident ce a pățit , dar să vezi cum stă treaba , spectacolul încă nu s-a terminat. Am lăsat finalul să îl vezi și tu. Mă gândeam să cumpăr și pop-corn , așa ca uite. Termină de zis și îmi întinde O pungă de pop-corn cu sare. Nu știam ce fel de pop-corn îți place , așa ca am luat cu sare. Continuă el să spună , stâng cu mâna întinsă spre mine ținând între degetele sale punga de pop-corn.

Am luat punga , pe buzele lui aflându-se un zâmbet de victorie , și am deschis punga verde , turnând toate floricele în capul bărbatului care mi-ai provocat atâta durere. Probabil ca nu e o răzbunare prea mare ,dar în momentul ăsta nu aveam alte arme la mine.

- La dracu'. A spus printre dinți , încercând să își dea jos floricele din părul sau negru ca smoala , dar încercările au fost în zadar , toată sare de pe floricele care a fost în fundul pungii era acum în părul lui.

- Maya. Am auzit acea voce blândă , aproape ca am uitat de băiatul pe care îl iubesc. Mă întorc spre el , și merg în spatele lui încercând să îi desfac sfoara din jurul mâinilor lui , dar era în zadar.

- Maya , hai în fața mea , te rog. I-am ascultat imediat cuvintele , mergând în fața lui , ignorând țipetele nebunului ăstuia care încearcă să scapă de sarea din părul sau.

- Continuă. Am zis spre el în timp ce l-am văzut că își mușca buza de jos , neștiind ce să zică.

- Maya , eu o să mor. A zis simplu , iar eu la cuvintele lui am început să tremur și să mi se facă rău.

- Poftim? Reușesc să zic după câteva secunde.

- Ascultă-mă Maya. A fost foarte greu să te recuperez de pe mâna lor ,așa ca am decis să mă omoare pe mine decât pe tine. Stai liniștită , imediat după ce o să mă omoare , tu vei fi într-un avion în grum spre casă. Am început să plâng în hohote la auzul cuvintelor lui.

- Nu..nu. Am început să țip.

- Te iubesc. I-am auzit cuvintele , înainte ca domnul am-sare-in-păr să vină și să mă îndepărteze de băiatul pe care îl iubesc.

- Gata jocul , fetițo. Si-a scos pistolul de la spate și l-a îndreptat spre el , băiatul pentru care mi-aș da viața , iar această ocazie este una unică. Spune-mi rugăciunile. A spus și a fost foarte aproape să apase pe trăgaci când l-am mușcat de mâna lui liberă. S-a întors nervos spre mine , pistolul lui căzând undeva pe podea.

- Nu trebuia să faci așa ceva. Zice nervos spre mine , și atunci pot să jur ca dacă acei ochi ai lui mă puteau omorî din priviri , acum eram moartă.