Scris de Ioan Florin Stanciu
-Aici e sfârșitul lumii, mi-au spus,
şi m-au împins peste ultimul prag,
dar, dincolo,
în chilia din stâncă,
tot mai licurea tremurând
o candelă cât un ochi de canar
şi-un ochi de fereastră cu pleoape-obosite, de cretă.
- De aceea,
cu palma pe suflet vă spun,
că sfârşitul luminii e foarte aproape,
la numai un deget în spatele tălpilor voastre...
Atât!
