Sâmbătă

136 13 8
                                    

M-am trezit la atingerea nenorocitului de soare. M-am sculat încet,și nu m-am sculat gen "Waii,ce zi minunată va fi azi!" nu,eu mă scol geva gen "Unde e telefonu'?". După ce l-am luat de pe noptieră,m-am uitat pe la mesaje. 'Wtf.....3 mesaje?' zic asta pentru că în agenda mea nu E decât Mama și Tata,nu am prieteni. Și nu mă plâng. Am deschis căsuța. Toate erau de la mama.

Warren,Astăzi ai tură.

Warren,să vi la 09:00.

Te iubesc!

Ah,da! Astăzi trebuie să mă duc la brutărie! M-am uitat la ceas care arăta că era 08:47 .......SHIT! O să întârzii! M-am sculat repede,dar în graba mea,mi-am prins piciorul în cearșaf,să spunem doar că bărbia mea și cu podeaua s-au întâlnit intr-o secundă. M-am ridicat în timp ce injuram,Apoi m-am dus mi-am făcut o baie,m-am îmbrăcat și am fugit. Am dat în toți oamenii de pe stradă,fiecare se oprea și se închinau ca la biserică. Apoi m-am oprit în fața brutăriei. Am deschis ușa,am văzut-o pe mama la tejghea. I-am făcut cu mâna și apoi am intrat în spate.
Acolo era Lucy,a doua angajată a mamei. Făcuse prăjiturele.

-Mmmm,hey Lucy,pot să-

Ea a tras imediat coșul. Și apoi mi-a aruncat o privire urâtă.

-Nu,le-am făcut pentru frații mei!
Mi-a zâmbit ea,eu știu că are-câți frați? 6-7....? Drecu' știe. Da știu că are mulți..... Așa că nu am insistat. Apoi a venit mama din față. Lucy a fugit către ea cu coșul.

- Vă rog să luați,Doamnă Carters.

Mama a luat o prăjitură. 'Ce scârbă vere......' doar așa puteam să o descriu pe Lucy.

-Warren,te ocupi tu de aici,tura noastră s-a terminat!
-Da mamă....
Mama si-a luat jacheta și apoi s-a îndreptat spre ușă,Lucy a ieșit prima,mama mi-a lăsat ceva în mână. După ce au plecat amândouă m-am uitat.....era prăjitura lui Lucy! Merci Mami.....după ce am mâncat-o m-am dus în față. Am stat,și am stat,și am stat.....și nimeni. Am lăsat capul pe tejghea și așteptam să mor când..........ring. Clopoțelul de la ușă.

-Bună ziua și bine v-am găsit la brutăria Cart- .........Noah?!

Noah era surprins să mă vadă,apoi a zâmbit și a venit spre tejghea.

-Ei Salut Warren! Lucrezi la Brutăria Carterless?
-Dețin Brutăria Carterless!

Am zâmbit eu.

-Deci ce dorești?

L-am întrebat eu frumos,politica brutăriei. Dacă era după mine......

- Vreau un curasant și un capucino.
- Gem sau ciocolată.
- Mmm,ciocolată!

A zis Noah lingânduse pe buze.
-Bun,ia loc!

I-am arătat spre o masă,el s-a îndreptat spre masă și a luat un loc,i-am făcut cafeaua și i-am luat un curasant. I le-am dus la masă.

-Mulțumesc,Warren!
-N-ai pentru ce.

Și apoi am plecat după tejghea,din nou. L-am privit în timp ce mânca,părul lui brunet îi ateriza în ochi,de fiecare dată când sorbea din cafea făcea zgomot. Avea vreo trei alunițe pe gât. Apoi ochii lui s-au întâlnit cu ai mei,m-am înroșit și m-am uitat în altă parte. Am văzut că geamurile erau prăfuite,așa că m-am gândit să dau puțin cu cârpa. Am ieșit de după tejghea,m-am dus către geam și am început să dau cu soluție. În timp ce curățăm am simțit pe cineva în spatele meu. Si-a pus mâna în jurul taliei mele,și s-a apropiat de urechea mea.

-Mi-ai dat corn cu gem,Warren.....

Mi-a șoptit..................Noah. Apoi s-a desprins,și a început plece de lângă mine.

-Pa Warren!

Mi-a zâmbit el.

-.......Pa......

Pot să-l bat? O'm fi noi prieteni dar........e profesorul meu. Dacă vedea cineva de la școală asta,Noah își pierdea slujba.Of Noah.................................................Idiotule.



Problema Vieții MeleUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum