Cu sau fără masca

Sechelele din suflet

" Sechelele din suflet.
O harta cu dureri, cu iubiri, cu frânturi de amintiri si cu amintiri frânte. Sechelele de multe ori nu mai sunt o primejdie, ci doar martori ai unor stari trecute. Simple marginalii ale unor ipostaze. Uneori, te uiți prin ele ca prin sticla. Alteori, consemnează subrezenii pe care le ducem cu noi o viata. Am vrea sa le uitam, dar ele dor."
Ileana Vulpescu - Arta conversației.

Am 30 de ani, un soț deosebit si un copil minunat, am un job care nu imi aduce satisfacții foarte mari, in schimb sunt plătită si-mi pot duce traiul cat de cat, am o familie mare, câțiva prieteni si cunoștințe cat cuprinde. Am o casa unde imi pot face liniștita planurile de viitor, unde dorm liniștita, unde primesc pe oricine cu inima deschisă, inima...Off, inima!
Cat de mare trebuie sa fie ea, sa îndure intr-o viata de om, si bune si rele ?
Inima mea am dat-o la oricine, nu am știut sa am grija de ea, nu am știut sa o menajez, si a fost ranita de atâtea ori, a avut parte de atâtea șocuri, încât ea mai tare s-a încăpățânat sa bată. Si bate asurzitor uneori, in trupul acesta firav. E ca un soare care se încăpățânează sa iasă pe cer atunci cand acesta e plin de nori si strălucește in ciuda lor.
De mică am simțit cum ea vrea sa imi sara din piept la cel mai mic șoc. Imi amintesc o perioada a copilăriei mele, nu tocmai fericita, in care tatăl meu venea acasa si aveam emoții, pentru ca deja conventia cu care venea de la serviciu plecase de ceva timp din stație. Aveam teama in suflet ca iar o sa vina beat si o sa facă scandal acasa, tremura inima in mine de frica cand auzeam USA deschizându-se si apoi, cand ii auzeam glasul schimbat, deja scenariul la mine in cap era facut.
Am ramas cu sechele in suflet, ele nu se pot șterge cu buretele din păcate, uneori le simți cum se adâncesc, dar niciodata nu vor dispărea. Le simți cum iti perforeaza inima si te doare, încă te doare. Si nu poti sa faci alteceva decât sa-ti propui sa ai grija de ea, dar nu reusesti, pentru ca, vine altcineva si iti mai da niste găuri in inima.
Atunci cand un tata te dezamageste, toată viata iti propui sa cunosti pe cineva care sa nu te facă sa simți dezamagirea ce ai gustat-o deja, cauți sa cunosti pe cineva care te va scapa din harta cu amintiri dureroase, pe cineva care sa te sprijine așa cum nu a facut-o nimeni.
Si intr-o zi chiar am găsit o persoana specială, care mi-a umplut sufletul si inima de cuvinte pozitive, care m-a facut sa privesc altfel viata, chiar aveam nevoie de cineva sa ma încurajeze așa cum a facut-o el. Datorită lui pot spune ca, mi-am schimbat locul de munca pentru ca imi recăpătăsem încrederea in mine, a fost un lucru benefic pentru mine sa trec prin aceasta schimbare si tot datorită lui am hotarat după 4 ani sa reiau studiile si sa ma înscriu la facultate.
Nu a fost între noi mai mult decât o relație de prietenie, desi poate eu, la un moment dat, il priveam altfel si nutream sentimente pentru el, ma agațasem de el pentru ca eram dintr-odată singura, fără prieteni, toți plecaseră in străinătate, fără familie...eram intr-o ușoară depresie, pot spune. Si cum toate lucrurile in lumea asta se întâmpla cu un scop, nu am insistat asupra unei relații între noi doi si uite ca si in ziua de azi vorbim si ne salutam.
Pentru el am scris următoarele rânduri:
Ma simt atât de singura, am atâta nevoie de tine in viata mea. Sunt trista atunci cand nu primesc niciun semn de la tine. Imi închipui ca ai vrea sa ma îndepărtezi din viata ta, ca nu reprezint nimic, in timp ce tu pentru mine esti o raza de speranța.
Abia te-am cunoscut, de ce oare nu-mi pot lua gândul de la tine ?
De ce oare m-am oprit tocmai la tine?
Abia te-am cunoscut, ar fi imposibil sa te iubesc deja. Nu as minți daca ti-as zice ca ai intrat in viata mea atunci cand aveam cea mai mare nevoie de o persoana care sa ma susțină.
E plăcut sa știi ca cineva se gândește la tine si iti e alături, nu?
Pentru mine, fiecare mesaj trimis din partea ta e ca o alinare. Parca deodată simt ca nu mai sunt așa de singura. Am atâta nevoie de cineva care sa ma iubească.
Ce e rau in faptul ca imi doresc sa am si eu pe cineva lângă mine? Pe cineva care sa imi ofere un zâmbet sau poate un umăr pe care sa plâng, cineva care sa imi ofere toată atenția lui sau poate o floare, cineva care sa ma alinte sau care sa-mi zică ca eu sunt viata lui. Vreau pe cineva care sa știe ca...EXIST !!!
Oare pot spera ca acel cineva poti fi chiar tu?
Ai putea tu sa ma eliberezi de aceasta singurătate care simt ca pe zi ce trece ma termina ?
Încă nu am descoperit adevarata iubire. Cuvântul "iubire" pentru mine e străin. Nu știu cum e sa iubești pe cineva mai presus de orice. Nu știu cum se simte o persoana îndrăgostită si nici cum reacționează. Nici măcar nu știu cum doua persoane pot deveni una singura, e străin si acest sentiment de mine. In timp ce eu fug de singurătate tu o cauți, in timp ce eu tânjesc după o mângâiere, o îmbrățișare, un simplu sărut, tu fugi de toate astea, eviti sa iubesti, iar eu simt ca am atâta dragoste de oferit.
Ce complicate par lucrurile...