Nemuritoarele

Ultima zi

Soarele diminetii se chinuie sa se strecoare prinre jaluzelele vechi si rupte.Camera rece cu mucegai pe colturi,ma saluta ca in fiecare dimineata.Un sobolan misuna prin incaperea mica si aproape goala.Patul meu de pe podea,un pat simplu din ziare s-a udat iar de la uezeala din atmosfera.Ca in fiecare dimineata stau cu aceleasi haine.aceleasi haine care le port de cand ma stiu.Plin in bucatarie unde e un singur frigider pe unul din cei patru pereti gri si ponositi.Il deschid si ca de obicei scot un copan jumatate mancat pe care il pun pe jos pentru un moment.Inchid usa frigiderului si imi scot telefonul.aceasi meserie nostalgica la aceasi ora.Imi introduc celularul in buzunarul drept al pantalonului.Ma intorc in speranta de a mai vedea acea jumatae de carne lasat pe jos din prostie.Dar sobolanii care ma bantuie nu s-au saturat toata noaptea cu carnea de pe degetele mele.Imi i-au geaca si pachetul pe care trebuie sa il livrezi.Imi iau inima in dinti si deschid usa.De obicei cobor cu liftul caci toata lumea ma stie drept scursura blocului.In fiecare zi ma batjocoresc iar eu incerc sa imi tin furia sub control.Mereu ma ascund cat pot.Asta sunt.Cu asta ma ocup.Sa fiu un nimeni ce se ascunde in umbra vietii.Azi liftul era stricat asa ca am coborat pe scari.Aceleasi scari care le-am vazut si cand am fugit de acasa,aceleasi scari pe care am fugit de politie,aceleasi scari,pe care am crescut si vreau sa mor.Am ajuns la etajul 3 acolo unde doi adolescenti imi remarca cunoscutul aspect de secatura.Primul ii face semn lu al doilea.Acesta scoate un cutit cu care sare ca un animal la mine.Eu ma feresc ii rup mana cutitul il arunc cat colo.Il prind de gad si ii soptesc.Imi pare rau,ma obligi sa o fac.Dupa care ii rup gatu si il las pe jos.Primul tanar speriat incepe sa planga si sa fuga cat il tineau picioarele.Sigur avea de gand sa sune la politie.Aceasi politie care m-a scapat de ne numarate ori.Imi continui incet si plictisit mersul pe scari lasand victima moarta la un etaj mai sus.Nu imi pasa de ea.Era o alta victima pe care avea sa o ingrop in sufletul meu alaturi de alte o mie.Uneori incepeam sa cred ca ma hranesc cu suflete.Asta e doar imaginatia mea bolnava.Am ajuns la parter unde o batranica astepta liftul nestiind ca acesta nu functioneaza.In clipa in care m-a vazut a inceput sa strige dupa ajutor.Ma implora sa o las sa traiasca ca nu mai are mult.Se par ca moarte ne ajunge pe toti.In momente mai prielnice sau mai nepotrivite.Dar daca eu sunt moartea,daca toate astea sunt doar niste iluzii,daca sunt mort si ma plimb intr-un iad fara sfarsit.Dar daca eu sunt moartea asta nu ar insemna ca eu nu am sfarsit?...Dar orice are un sfarsit chiar si moartea.Du pa ce ai murit s-a terminat.Sufletul tau se alatura altor mii.Am iesit din scara.M-am uitat in stanga si in dreapta asigurandu-ma ca nu e nimeni.Am mers la garajele locuitorilor unde acel om care mi-a corupt viata si mi-a umplut sufletul de ura si de sete de sange ma astepta ca in fiecare zi.I-am dat pachetul.Dupa care el a  scos un cutit cu care vroi sa ma strapunga.I-am prins mana la timp reflectandu-i arma in pieptul sau.Acesta cazu mort intr-o balta de sange.Eu il priveam cum cu ultima suflare imi zicea ,,salveaza-ma".Pentru mine era ca o alta zi in spatele blocului.I-am zdobit capul cu piciorul meu pentru a-i curma suferinta.Am scos telefonul si l-am sunat pe Umbra.Ii spuneam aceasi poveste ca de fiecare data,,Gata.E mort".Acum trebuia sa ma indrept spre urmatoarea tinta.Mergeam pe strada si vedeam cum toata lumea ma ocolea.Hainele mele miroseau a tutun si a mucegai.Eram o secatura intr-o adunatura de oameni.defapt ce mai conta viata.Viata e o pregatire pentru urmatoarea.Vedeam lumea cum se uita cu frica la mine.Oricum nu mai simteam nimic.Inima mi-a fost smulsa de mult si sentmentele arse in focurile dulci ale iadului.Singura persoana pe care am iubit-o a fost Veronica.Pana cand m-a inselat.Pe individul acela l-am impuscat iar pe Alessia am transat-o cu cutitul.Insfarsit am ajuns intr-un cartier unde toate incep.Copii din parcul de vizavi fumau si se bateau iar adultii isi numarau tigarile.Am intrat adanc in cartierul gri.Acolo urmatoarea tinta astepta nestiutoare la colt de bloc.Indreptandu-ma spre ea am scos pistolul.Glontul meu i-a trecut prin tampla si a iesit pe partea cealalta.Am bagat pistolul inapoi in camasa si am continuat sa merg de parca nimic nu s-ar fi intamplat.L-am sunat pe Umbra si i-am spus aceleasi cuvinte,,Gata.E mort"Umbra era multumita.Am prmit urmatoarea tinta.Un copil de 8 ani.Avea toata viata inainte dar mie nu imi pasa.M-am nascut ca sa ucid.Am mers in parcul de alaturi am trantit copilul de pamant dupa care l-am zdrobit in picioare.Toti se uitau cu mirare.Mama copilului incepuse sa planga.Eu ma uitam cu dispret.Dispret fata de mine fata de Umbra.De ce Umbra ma controleaza,de ce are setea nepotolita de sange.Pentru ca eu sunt Umbra.Eu am aceasta sete nepotolita.Eu sunt maniacul care ma controleaza.Eu sunt propria mea cunostiinta.Eu sunt fantoma trista care bantuie pamantul.Amintindu-si de fiecare fapta.Eu sunt cel care imi vad trupul mort impuscat in cap zacand pe scarile pe care vroiam sa mor.Acum imi stii povestea.Pot sa plec in iadul din care m-am nascut.