Dark Paradise [A Harry Styles Fan Fiction]

Capitolul 1

 CAPITOLUL 1

Stau intinsa pe podeaua rece si nu realizez ce se intampla. Cu ochii secati de lacrimi, cu vocea ragusita, ii implor pe cei care stau in jurul meu intr-o balta de sange sa se trezeasca. Cu ultimele puteri ma apropii de corpul rece al fratelui meu. Pielea lui era alba, de portelan, iar chipul avea o expresie neutra. Si cand ma gandesc ca a murit pentru mine.

Timpul parca s-a oprit. Pentru o scurta vreme mi-am amintit toate momentele petrecute cu el. Amintirile mi-au acaparat mintea, uitand de toate cele intamplate. Am fost intrerupta de ticaitul ceasului, semn ca timpul nu sta in loc.

M-am apropiat incet de celelalte doua trupuri reci care zaceau pe jos. Se pare ca ei au murit tinandu-se de mana. Iubirea lor este eterna, ei au fost modelele mele in viata. EI... Parintii mei! Si-au trait viata aparandu-ma. Mereu ma intrebam: de ce? De cine? Iar noaptea asta m-a lasat cu mai multe semne de intrebare si cu o imagine clara, intiparita in minte: unul dintre asasinii cu sange rece, cel care m-a salvat, cel care a apasat pe tragaci, acel demon cu privire ucigatoare, cel care a omorat pentru mine.

Nu o sa-i uit niciodata privirea care ma electrocuta, care ma paraliza. Dar de ce m-a lasat in viata? De ce m-a salvat, ca sa vad cum mor toti, in jurul meu? Ce ganduri avea cu mine? Cu ce au gresit ai mei ca sa pateasca asta? Mai bine muream prima decat sa trec prin iadul in care m-au adus acei monstri!

Ma uit in jur, totul este distrus: casa, familia, viata mea. Furie, tristete, disperare... Traiesc, respir, dar tocmai am murit. Am murit odata cu cei care mi-au dat viata, cei care m-au protejat. Au incercat sa faca asta pana in ultimul moment al vietii.

Niste sunete de pasi imi alunga repede gandurile. Un fior rece mi se urca pe sira spinarii, paralizandu-ma. Privirea aceea ucigatoare este atintita din nou spre mine. Acei ochi de un verde intens, care imi devoreaza sufletul, care ma fac sa-mi pierd mintile. Un gol in stomac ma trezeste. Acum, il vad cu adevarat pe criminal, sau ar trebui sa spun salvator? Sta chiar in fata mea.

Un tip inalt, bine facut, cu tatuaje. Poarta o pereche de jeansi negri si un tricou asemenea. Cateva bucle cafenii i-au cazut pe chip. Cu toate astea inca ma fulgera cu privirea. Apoi, mi-am amintit. Fragmentele din minte mi se refaceau, creand noi detalii. Se pare ca el statea retras, asteptand ceva. Mainile acelea. Tipul blond, cu parul unsuros, a incercat sa ma violeze, dar el m-a salvat.

Aveam o viata perfecta! Parinti minunati, un frate protector, o casa imensa, bani, popularitate... Dar nu imi ajungea. Eu voiam mai mult, nimic nu era indeajuns de bun pentru mine. Toti faceau sacrificii. Nu cunosteam exact sursele de venit ale familiei, insa de cand fratele meu a intrat in "noua afacere" , ele s-au marit considerabil.

Erau foarte secretosi, iar, uneori, extrem de protectivi. Mereu se ascundeau dupa usi, pastrand secrete care parea ca ii uneste. Fiind cea mai mica, am fost rasfatata, dar de la un timp incepusem sa exagerez. Toti trebuiau sa munceasca mai mult pentru mine. Cheltuiam bani pe haine, bijuterii, petreceri. In seara aia veneam de la una. Plecasem mai devreme de la ea, nestiind ceea ce urma sa gasesc acasa.

Hey! Sper ca nu v-am speriat cu inceputul povestii. Veti intelege mai multe pe parcurs :) Sper ca v-am facut curiosi si ca merita sa postez urmatorul capitol!