Dark Paradise [A Harry Styles Fan Fiction]

Capitolul 2

Heiii! Ma bucur ca am avut parte de aprecieri :) Sper sa nu va dezamagesc cu acest capitol. Primul comentariu va primi dedicatie. 

CAPITOLUL 2

#Flashback

- Shht! Rosie, poti te rog sa nu mai faci atata galagie? Cred ca parintii mei nu dorm, spun cu o urma de ingrijorare 

- Oh, te rog, Kim! Cand ai tinut tu cont de ce spun ei?

Nu stiu daca alcoolul isi spune cuvantul, dar afirmatia lui Rosie mi s-a parut chiar amuzanta. Ea ma cunostea mai bine ca oricine. Mama mi-a spus ca la 18 ani imi voi primi masina, pana atunci, prietena mea imi este sofer. Uneori am impresia ca o corup, facand-o sa vina la petreceri doar ca sa am o masina la dispozitie.

In timp ce Ross demareaza in tromba, eu intru incet in casa. O clipa de ezitare amestecata cu spaima: nimic nu mai era cum am lasat. Usa era aproape daramata, masuta si mini-barul din living erau devastate, cioburile paharelor fiind o tinta clara pentru platformele mele. Dar ce s-a intamplat? 

Ma clatin pe tocurile inalte, in timp ce imi asez o suvita aurie de par. Cu cat inaintez am o privire mai ampla asupra livingului. O matahala imbracate in negru se napusteste asupra mea si ma iau pe sus. Ma duce langa parintii si fratele meu, care stateau pe jos legati de maini si picioare, amenintati cu o arma. Deja totul era prea ciudat, iar o spaima neprevazuta ma cuprindea. Un tip inalt, cu parul lins si blond dat pe spate, cu un ranjet care imi provoca sila, se apropie de mine.

- Stai jos! Imi ordona  

Inca nu stiam ce sa fac, fiindu-mi destul de greu sa ma asez cu rochita mea minuscula.  

- Stai jos! Repeta blondul pe un ton aspru. 

- Draga mea, asculta-l! Glasul mamei era ca un strigat de durere care m-a trezit din efectul drogurilor si al alcoolului.

M-am asezat langa ei, luand-o pe mama in brate. 

- Va fii bine! Mi-a soptit pe un ton neincrezator.

Nu intelegeam exact ce se intampla. Ce cautau ei in casa mea? De ce imi amenintau familia? Era mai mult decat un jaf. Tipii erau clar mafioti. Blondul parea a fi seful celorlalti 4, dar in spatele lor mai era cineva. Nu il puteam observa prea bine din cauza pozitiei in care ma aflam. 

Blondul il cheama pe unul dintre ei, lasandu-mi cale libera catre cel din spate. El nu parea un mafiot. Infatisarea lui era altfel. Isi Intoarce fata catre mine. Ochii lui intunecati se transformau intr-un verde deschis, atunci cand i-a intalnit pe ai mei. Ma analiza in detaliu, privirea sa plimbandu-se pe corpul meu. Am simtit ca iau foc atunci cand si-a coborat ochii catre sanii mei care stateau sa iasa din rochia stramta. Gropitele lui au format un zambet pervers atunci cand a vazut ca incerc sa-mi trag rochia mulata peste sanii mei mari. Inelele din parul sau i-au cazut pe fata facandu-l sa arate ca un copil mofturos. Era mai mare cu un an, sau doi decat mine, nedepasind varsta de 20 de ani. Totusi, ce cauta el cu gorilele astea? Si ce cautau ele in casa mea? Cretul inca ma analiza si simteam cum fierb, devenind din ce in ce mai neindemanatica sub privirea lui curioasa.

Atunci, vocea stridenta a sefului gastii rasuna in incapere: 

- Iti place blonda? Ii spune pe un ton ironic cretului afisand acelasi zambet sinistru. Daca iti place, te las pe tine primul. Continua facandu-mi cu ochiul. 

Ii arunc o privire dezgustata in timp ce ii intalnesc ochii tipului cret. Vazand teama pe care o afisam, culoarea aceea verde se transforma intr-o umbra. Ezita pentru o clipa muscandu-si buza inferioara, apoi rupe tacerea

- Nu! Nu ne vom atinge de ea!  

Ochii mei se maresc, crezand ca exista o scapare, dar apoi continua

- Scott ne va omori daca pateste ceva! 

Cine mai e si Scott? Pentru un moment am crezut ca ii pasa de mine, dar se pare ca tot ceea ce vrea este sa-si salveze fundul. Privirea mea se anunta a fi ucigatoare, dar cand i-am intalnit acele smaralde intunecate, m-am topit.

- Harry, pustiule, nu-mi pasa ce spune Scott, papusa asta va fii a mea! 

Individul isi pune labele murdare pe mine apucandu-ma de talie si aruncandu-ma pe spatele sau. Nu a scapat fara cativa pumni, care pareau inofensivi, din partea mea. Strigatele mele disperate l-au facut pe Josh, fratele meu, sa se ridice si sa se napusteasca asupra lui, incercarea lui fiind inutila avand in vedere legaturile puternice din jurul incheieturilor si gleznelor.

Blondul s-a intors, lasandu-ma fara vedere la ceea ce se intampla. Un foc puternic de arma s-a auzit, apoi s-a lasat o liniste de mormant. Tipetele mamei au rabufnit. Oare este real? Fratele meu a fost impuscat? Familia mea trece prin calvarul asta sau drogurile isi fac de petrecanie in capul meu? Ma zbat in stransoarea matahalei, incercand sa-mi recapat vizibilitatea.

- Credeai ca o sa mori? Nu pana cand o sa vezi cum am fiecare particica din sora ta! Nu-i puteam observa chipul, dar sunt sigura ca ranjetul acela sinistru era prezent. 

- Nu o sa te atingi de ea! Spune Josh cu durere in glas. Poate din cauza ranii, sau din cauza mea... Lucrurile erau mult mai rele decat am crezut. 

- Opreste-ma! Spune ranjitul, nu inainte sa ma puna pe podea. Imi prinde mainile si incepe sa ma sarute tare si apasat pe pielea mea delicata, lasandu-mi urme de dinti pe coapse si gat. Am inceput sa ma zbat si sa tip, mascara prelingandu-mi-se pe obraji sub forma unor picaturi.

Auzeam in jur voci neclare, probabil strigatele celor din jurul meu. A inceput sa-mi traga de rochie si nereusind sa o scoata, a rupt-o, lasandu-ma in lenjeria neagra. Corpul lui greu se presa peste al meu, lasandu-ma fara aer. Orice gura de oxigen parea ca ma arde, iar el incerca sa amane momentul cat mai mult si sa lungeasca suferinta noastra. Ma gandeam numai la ei, la cum isi vor vedea copila batjocorita de un animal.

Aerul devenise prea greu, asa ca am hotarat sa nu mai respir. Am vrut sa-mi mai vad o data familia, dar era prea dureros. Am cautat privirea aceea verde, dar el se uita in jos, incerca sa nu observe ceea ce se intampla in jurul sau.

Corpul imi devenea rece, nu mai simteam nicio atingere. Ma pregateam sa plec din aceasta lume. Daca supravietuiam, cu siguranta mi-as fi pus capat zilelor, neputand sa ma mai privesc in oglinda, fiindu-mi sila de mine.