Dark Paradise [A Harry Styles Fan Fiction]

Capitolul 6

CAPITOLUL 6

M-am uitat in oglinda si am privit urmele de muscaturi de pe gatul meu. Nu erau ale lui Harry. Am tresarit atunci cand am atins locurile dureroase. Incerc sa privesc inainte, dar ceva ma trage mereu inapoi, cu gandul la acea noapte. Imaginile cu el deasupra mea inca ma bantuie. Pantalonii mi-au alunecat de pe picioarele fine direct pe gresia rece, apoi restul hainelor. Urmele vinetii imi erau imprastiate pe tot corpul. Unele pareau ca se vindeca, avand o culoare galbuie, insa acele semne pastrau toate amintirile groaznice si momentele dureroase prin care am trecut.

As vrea sa uit totul... ei bine, nu chiar totul. Nu vreau sa-mi uit familia. Acea noapte ar putea fi stearsa din mintea mea, odata cu trecerea timpului, dar ar putea ramane, m-ar putea bantui intreaga viata. Probabil ca este prea devreme ca sa uit toate trairile, imaginile... iar amintirile sangeroase revin, din ce in ce mai proaspete si mai detaliate. Cred ca oricine ar innebuni, dar eu nu prea realizez inca ce s-a intamplat si poate ca asta o sa ma afecteze mai mult in viitor.

As vrea sa-mi amintesc doar familia frumoasa si unita pe care o aveam...  aparent. Probabil a fost foarte unita, deoarece au murit impreuna, dar asta ma face sa cred din nou ca eu eram un fel de straina in acea casa. Nu stiu daca "straina" ar fi cuvantul potrivit, dar asa ma simteam uneori. Toate secretele, minciunile si afacerile care ii unea, ma depaseau.

Chipurile lor o sa-mi ramana mereu in minte. Parul saten deschis, ochii caprui, mari si expresivi descriau cel mai bine trasaturile barbatilor Rey, cel putin pe tata si fratele meu. Nu am cunoscut multi membri, decat un unchi de-al tatalui meu care era destul de batran. Mama avea cateva trasaturi latine, care se rasfrangeau asupra parului si a tenului. Bunica mea era din Mexic, dar a trait in America. Nu am inteles prea bine povestea ei, defapt cred ca nu mi-a spus-o niciodata. Eu cred ca eram o premiera pentru familia mea. Blonda, cu tenul deschis, ochii albastri, mama imi spunea ca seman cu o matusa indepartata de-a ei, care locuia prin Irlanda, iar tata zicea ca seman perfect cu mama lui... Nu am reusit sa obtin mai multe informatii de la ei, niciodata nu vorbeau despre familie, parea ca suntem doar noi patru si nimeni altcineva. Acum ca stau sa ma gandesc descopar ca putinul pe care il stiam despre familia mea, devine si mai putin.

Totusi, ei erau frumosi si asa vor ramane in amintirea mea. Nu pot sa cred ca vorbesc despre ei la trecut... "Erau" este un cuvant greu, chiar si pentru firea mea luptatoare. Nu stiu cat de luptatoare am fost in ultimii ani, atata timp cat mi-am gasit refugiul in viciile obisnuite pentru fiecare adolescent din lumea mea. O lume a jocurilor de putere, a minciunilor si a inselatoriilor, o lume falsa. Cred ca obisnuiam sa fiu o luptatoare, dar m-am transformat intr-o supravietuitoare. Incercam sa supravietuiesc intr-o lume nebuna, uneori chiar si in propria mea viata mea. In astfel de medii cresteau cei mai multi dintre prietenii mei, probabil si eu, dar nu voi stii niciodata...

Mereu am fost protejata de secretele bine pastrate ale parintilor mei. Asta m-a facut sa nu stiu prea multe. Credeam ca familia mea perfecta, de avocati, nu se compara cu marile puteri care controlau orasul, din umbra. Acum nu stiu ce cred... Probabil ca secretele pe care le-au avut i-au distrus si daca ma gandesc bine, nu erau surprinsi de banda care ne-a invadat casa, ci mai mult speriati. In banda aceea era si cel care m-a salvat mai apoi. Harry... O alta intrebare fara raspuns din mintea mea, sau mai multe? Daca cei care erau cu Harry nu i-au... omorat, atunci cine? Si daca nu i-au omorat ei, de ce ii amenintau cu pistolul? De ce erau in casa mea?

Harry, Harry, Harry... Numele lui imi sta mereu pe buze, imaginea lui imi e intiparita in minte, iar atingerile sale... Cum a reusit sa intre atat de repede in gandurile mele, sa ma faca sa-l vreau, mai mult decat am vrut orice altceva pana acum? M-a hipnotizat cu frumusetea lui si cu privirea aceea intensa, de jad. Privirea fara care nu pot sa traiesc si cea care ar fi ultima mea dorinta inainte sa mor... sa o mai vad o data. A intrat in gandurile si in visele mele... am visat ca il iubesc. Poate ca iubirea este un cuvant mare, dar tot nu pot ignora atractia pentru el si ceea ce ma face sa simt. M-a facut sa plec cu el si sa las in urma trecutul, dar se pare ca trecutul nu vrea sa ma lase... Inca nu stiu prea multe despre ce se intampla cu viata mea, dar ma incred in Harry. In alte circumstante as spune ca nu il cunosc, dar am descoperit ca nu imi cunosteam nici propria familie.