V-am spus ca o sa fie repede .... Oricum Enjoy
Ps:S-ar putea sa mai intalniti niste greseli pe ici [e colo (am scris f repede)
Captiolul 12
Ferict din cale-afara ca facusem rost de o cantitate destul de mare de droguri, m-am dus rapid in spate, asezandu-ma pe niste scari si sprijinindu-ma de zidul rece. Din cauza faptului ca nu mai prizasem de prea mult timp, eram foarte nerabdator si am preparat totul dintr-un foc, tragandu-l in seringa. Mi-am strans cu o esarfa bratul, folosind-o pe post de garou, si, cand vena iesi in afara, mi-am infipt in carne acul seringii dat de tipii aia, injectand totul in mine cu grija.
Aproape imediat, starea de euforie ma curpinsese. Ma lasasem sprijinit de ziduri si inchisesem ochii. Nici macar nu ma sinchisisem sa scot seringa din vena mea, ramasese acolo, atarnand. Nu ma durea mica intepatura pe cat incepuse sa ma doara capul. Imi strangeam pleoapele, fiindca deja incepusem sa ametesc, se invartea totul in jurul meu si aveam nevoie de odihna. Stiam ca ceva nu e bine, niciodata nu reactionasem asa cand luasem droguri.
Incet incet, am cazut in intuneric, uitand de mine, nepasandu-mi...
Mi-am deschis lenes ochii, realizand ca ma aflu intr-o camera foarte bine luminata. M-am uitat in jur, dandu-mi seama ca era un salon de spital. In mana mea era infipt acul de la o perfuzie, iar din aceasta se scurgea incet-incet un ser galbui, care nu-mi placea de nicio culoare cum arata, ma speria. Mi-am dus mana la frunte, realizand cat sunt de rece. Imi era frig, desi eram invelit.
- Draci! am spus in momentul in care am simtit o intepatura. Trasesem fara sa vreau de acul perfuziei, scotandu-l din mana mea.
"Ce s-a intamplat? De ce sunt la spital?" m-am intrebat oftand. Ochii mei negri cercetau camera cu atentie, memorand fiecare detaliu, ca poate m-ar fi ajutat mai tarziu, desi era putin probabil. Mintea mea alerga neincetat si imediat mi-au fost redate amintirile: imi injectasem tot continutul acelei seringi.
Imi aduceam aminte ce imi spusese un fost tovaras care acum plecase din oras si murise prin alte locuri de supradoza: "Niciodata nu iti injecta ceva daca nu esti sigur si ai grija sa fie o cantitate moderata!". Eu insa nu fusesem in stare sa am grija de asa ceva, eu injectasem tot, fara sa stiu cat de tare e praful acela sau alte lucruri. Doar facusem greseala sa imi injectez si platisem: trupul ma durea ingrozitor, capul imi paraia, iar eu abia acum realizam acest lucru.
O presiune se facuse simtita asupra abdomenului meu. Aveam neaparata nevoie la baie. M-am uitat confuz in jur, incercand sa imi dau seama daca e cineva care sa ma ajute. Am alungat insa imediat acest lucru din mintea mea. De ce sa ma ajute cineva, eram bebelus?!
M-am ridicat din pat cu greu, tinandu-mi mana ce amortise si nici eu nu stiam de ce. Ma leganam pe propriile picioare, insa cu chiu, cu vai, reusisem sa ajung la usa pe care am deschis-o. Eram foarte ametit, nu realizam exact ce fac, insa stiam ca am nevoie sa ma eliberez de acea presiune usturatoare. Nu stiam unde sunt toaletele, asa ca am luat-o pe bajbaite pana ce vazusem desenul cu barbati si jos scris "Men". Am intrat fara sa mai stau pe ganduri si mi-am tras pantalonii jos.
Curios, dar ramasesem imbracat in hainele mele, spre norocul meu. Sau cel putin asa parea la prima vedere, fiindca imediat mi-am dat seama ca aia nu erau blugii mei. Blugii mei fusesera in salonul meu, pe un scaun, alaturi de hanorac. Acum aveam un tricou pe mine, dar nu mai conta, tot ce era important era ca ma eliberam.
Terminand, mi-am spalat rapid mainile, fiindca aveam oroare de spitaluri si mirobii din acestea, si am iesit, ducandu-ma inapoi in salonul meu. Trecand prin fata unei oglinzi, aproape ca tipasem datorita aspectului meu: eram palid, ciufulit si aveam ochii injectati, de parca as fi plans toata ziua de ieri.
