My Way?

La Călugărul

Tot scuipând sânge, Ian a ajuns în fața localului "La Călugărul". Era un pub frecventat în special de rockerimea foarte tânără a orașului. Nici el nu știa bine de ce o invitase pe Andreea acolo și acum se mira că aceasta acceptase, dar, în fine acum o suna. Aceasta răspunse târziu, era distrată, iar pe fundal se auzea o voce de băiat. Atunci Ian își puse pentru prima dată problema "cine era acest Vlad?"  Ținea în felul lui, mai neimplicat la Andreea și tot timpul petrecut înainte de a veni ea nu a făcut altceva decât să se gândească la ea. În sfârșit a apărut un cap roșcat, lângă ea era un băiat cu o figură cunoscută, a dat să facă și el cunoștință cu amicul Andreei, dar atunci și-a dat seama că e un vechi prieten din copilărie.
-Ce mai faci Vlade, întrebă Ian cu o urmă de emoție în glas.
-Bine Ian, nu te-am mai văzut de mult timp, spuse Vlad, vizibil emoționat.
-Ce facem, intrăm sau stăm la povești afară, întrebă Andreea, oarecum indignată. Atunci Ian se întoarse către ea și o luă în brațe, ea zâmbi și astfel intrară în pub. S-au așezat la o masă lungă și au început să vorbească, dar Ian observă la o masă învecinată un băiat, care stătea singur, posomorât, probabil așteptându-și prietena. Atunci și-a amintit de viața lui singuratică de până atunci și i-a cam pierit cheful de "iubire". Andreea a observat imediat acest lucru și i-a îndepărtat o șuviță care-i venea în ochi și a început să-l privească în ochii lui negri și triști. Ian nu era un tip atât de moale, cum poate părea, dar acum pur și simplu nu avea chef de rahaturi sentimentale, astfel că se retrase dinspre Andreea, înspre Vlad.
-Hm, cred că trebuie să plec acasă, spuse atunci Andreea. Aproape instant cei doi tipi s-au oferit să o conducă. Ian rămase mai în urmă pentru a plăti, iar apoi se apropie de ei, începând discuția cu Andreea. Au pălăvrăgit mult, nu are rost să ne axăm pe abureala cu care se lăuda Ian, astfel că odată ajunși în fața blocului s-au îmbrățișat pentru aproape 10 minute, le era greu să se despartă, se vedeau rar, dar oricum simțeau o atracție reciprocă. Poate că era Ian un punker "rău", dar simțea și el nevoia de afecțiune... După despărțire au continuat să vorbească prin mesaje. Astfel a ajuns în autobus. În autobus de cine dă? Bineînțeles că de moșii ăia comuniști.
-Ce ai zis de mine? Crezi că nu am auzit?
-Lasă-mă în pace, spuse Ian nervos. Apoi a început să scrie mesaje asiduu.
-Hei bădăranule, nu ai de gând să-mi răspunzi? Dar Ian nu-l asculta, nu avea chef de toți spălații pe creier din perioada comunistă. Moșul s-a mai zbătut, l-a mai insultat, la un moment dat l-a și amenințat. Atunci Ian plictisit a replicat:
-Stai liniștit măi javră bătrână, că sun la poliție! Moșul aproape că a dat în apoplexie de nervi, dar a tăcut. În sfârșit a sosit și stația mult așteptată. Huh, Ian a coborât și a tulit-o spre casă. Dar pe drum, în fața lui apar 3 siluete negre. Ian nu le acordă atenție, era obosit, îmbătat de ambiție, probabil și de dragoste și nu a sesizat nimic suspect. Dar una din siluete spune cu un accent țigănesc:
-Iala-i pe ciudatu' ăsta.. Mda, erau tipii din cartier care-l urau... Dintr-o dată se trezi înconjurat. Ian nu suporta să fie hărțuit așa că lovi primul pe întuneric. Din zona în care aplică lovitura, Ian auzi un țipăt exagerat și Ian se sperie. Astfel că le-a dat timp țiganilor să se regrupeze. Dar nu a stat mult pe gânduri, cu tupeu și capul la cutie a înaintat printre ei, care s-au dat stupefiați în lături.
-Bwăăă, ăsta dispare.
A spus unul din ei și cu toții au pornit-o spre Ian. Primul care s-a apropiat a fost secerat cu un picior în stomac. Dar urletul ce a urmat l-a intimidat și le-a dat timp celor trei să-l atace câinește. Pentru un băiat slăbuț cum era Ian ar fi fost prea mult acest nou atac, astfel că a căzut. După s-a dezlănțuit iadul pentru Ian. Loviturile curgeau lanț pe pieptul lui, scoțându-i sânge din rănile de abia închise... După bătaia încasată, nici el nu știa cum ajunse acasă, sângele aptoape închegat și hainele sfâșiate îi dădeau un aer cadaveric. Singurul lucru care îi atesta viața era tusa lui permanentă. Astfel a ajuns în casă. Părinții s-au uitat șocați la el și au sunat la poliție. După 2 ore jumate a apărut o mașină de poliție, din care au ieșit 2 tipi îmbrăcați în uniforme. Cu un aer plictisit l-au interogat pe Ian, iar apoi au plecat, fără a rezolva ceva...

Hei lume, ziceți-mi dacă vreți să îl transform pe Ian într-un rebel, în continuare, sau să-l fac iarăși timid, sensibil etc. Lăsați comentariu