My Way?

Tot pe la liceu

După cum spuneam, era începutul lui decembrie, pe jos se așternuse un strat mic de zăpadă, care între timp înghețase. Cartierul lui Ian, puțin urbanizat, arăta destul de bine, copacii încărcați cu zăpadă, cerul fumuriu și casele vechi, cu acoperiș de țiglă, peste care stătea un mic strat de zăpadă creau imaginea unei epoci, apuse acum vreo 200 de ani. Lipseau doar hainele de epocă pentru ca povestea noastră cu rockeri să aibă un peisaj de fetița cu chibrituri. Dar acest peisaj mirific nu l-a uimit pe Ian, el și-a început ziua cu o tuse seacă și continuă. Îmbrăcat tot în blugii negri și hanoracul cu U2, a plecat să ia micul dejun, dar nu a mâncat nimic, sub pretext că nu-i e foame. Părinții lui au făcut ochi mari, în ultima vreme mânca din ce în ce mai puțin... Dar se obișnuiseră că fiul lor e un ciudat. Însă Ian se simțea oarecum vinovat față de ei, era fiul lor, la urma urmei și își dorea să-i facă fericiți, dar până acum nu se făcuse fericit nici măcar pe el.
Pe drum spre liceu a văzut o ceată de țigani, care îl băteau pe un tip blond, slab... Era o discriminare clară, ei trebuia să le spună doar rromi, trebuia să îi întrețină din impozite, în timp ce țiganii îi agresau, dădeau din autobus jos pe cine voiau, se plângeau de discriminare, dacă se luau de unul tare, care îi bătea se plângeau că respectivul e rasist, pe scurt asta era soarta "discriminaților". Ian era perfect conștient de asta, știa că nimeni nu o să sară pentru respectivul pentru că nimeni nu se risca, poliția va interveni, când tipul va fi probabil mort, iar după ce acest fapt va fi consumat poliția va găsi vinovat, după vreo 4 ani pe unul care nu  participase la încăierare, dar uitase să le dea șpagă pentru traficul semi-legal cu țigări, pe care îl făcea. Între timp respectiva gașcă de țigani cocalari ar mai fi omorât vreo 12-13 copii ciudați, care îi discriminau pentru că aveau bilet de autobus, sau nu le lăsau tot trotuarul liber. Astfel că Ian se opri, știa că oprirea lui dă de bănuit și prin urmare luă o poziție precaută și căută ceva ce ar putea fi folosit pe post de armă. În ochi îi sări un băț lung de alun, pe care îl ținea cu neîndemânare între degete un țigan. Fără nicio reținere i-l smulse și îi și aruncă un picior zdravăn în penis, preventiv. Tipul lovit urla, pentru a atrage atenția și a se victimiza. Atunci toți țiganii s-au îndreptat către Ian, dar acesta lovea foarte bine cu bățul, făcându-l să pară o extensie a brațului. Această greșeală a țiganilor l-a eliberat pe tipul pirpiriu, care i-a aplicat o lovitură puternică primului ins întâlnit. Lovitura a fost bunicică, tipul a căzut instant cu nasul umflat. Acum țiganii "puternici" arătau a turmă de oi fugărite de un lup. Ian a ajuns cu bățul către cel care părea a fi capul grupului. Dar acesta, abandonând aroganța etalată mai devreme striga ca un descreierat:
-Nu da, mâncați-aș, că îl chem pe Bobo la tine și acela ț-a da!
Ian, super enervat de această remarcă îi aruncă un picior în burtă, care-l așeză pe orizontală în zăpadă. Apoi îi aplică un băț pe obraz, din care țâșni sânge, pătând zăpada și bățul lui Ian. Ian își șterse cu scârbă unealta în zăpadă, apoi se urcă pe respectivul și-l întrebă:
-Pe cine chemi mă?
-Dacă o să chemi pe cineva o să-ți bag bățul ăsta în tine! Spunând aceasta a ridicat amenințător spre el. Apoi s-a uitat în jur și a văzut că blondul mai pocnise bine pe câțiva derbedei, care erau acum la o distanță apreciabilă.
-Mulțumesc omule că m-ai ajutat! Spuse tipul și-i întinse mâna lui Ian, acesta i-o strânse cu putere.
-Cu plăcere tipule, eu sunt Ian, poate ne vom mai întâlni. Spuse Ian uitându-se la tricoul cu Green Day al blondului.
-Eu sunt Francisc și dacă treci prin Rude Rock, sigur ne vom mai întâlni.  Apoi fiecare a mers în drumul său.
Ajuns în fața clasei, Ian realiză că a întârziat 20 de minute și bătu ușor la ușă, apoi intră proful de engleză îl primi, dar toată clasa se uită la el cu uimire, nici nu era de mirare, Ian era plin de sânge, ca un satanist după încheierea unui ritual. Dar fără nicio jenă, Ian se așeză la locul lui de lângă Marina, care se uita cu scârbă, sau milă la el, Ian nu deslușea bine pe chipul ei. Ora a continuat, ca deobicei. La finalul ei, Ian a mers în fugă la baie, voia să se curețe puțin, să o poată vedea pe Christina. Dar nu a apucat să meargă la clasa ei, că s-a sunat. Acum avea muzică... Capul lui Ian era plin de imagini cu Christina, în sfârșit s-a sunat de pauză. Dar, ce să vezi, pe ușa clasei își face loc un polițist:
-Care din voi e Ian?