Sătenii din Little Hangleton încă îi spuneau „Casa Cruplud",deşi trecuseră mulţi ani de când familia Cruplud locuiseacolo. Casa era situată pe un deal, dominând satul, uneledintre ferestre fiind acoperite cu scânduri, cu ţigle lipsă dinacoperiş, iar iedera îneca nestăvilită faţada. Deşi odată un conacimpunător, şi de departe cea mai mare şi mai impresionantăclădire pe o distanţă de câţiva kilometri împrejur, „CasaCruplud" era acum invadată de igrasie, abandonată şinelocuită.Localnicii din Little Hangleton erau cu toţii de acord căvechea casă le inspira teamă. Acum o jumătate de secol, seîntâmplase în ea ceva ciudat şi îngrozitor, ceva despre caresătenilor mai în vârstă le plăcea să discute când nu mai aveausubiecte de bârfă. Povestea fusese întoarsă pe toate părţile deatâtea ori, şi fusese „înflorită" în atâtea locuri, încât nimeni numai ştia exact care era adevărul. Totuşi, fiecare versiune apoveştii începea în acelaşi fel: „cu cincizeci de ani în urmă, laivirea zorilor, într-o frumoasă dimineaţă de vară, pe când CasaCruplud era încă bine îngrijită şi impunătoare, o servitoareintrase în salon şi îi găsise morţi pe cei trei membri ai familieiCruplud".Urlând, servitoarea coborâse în fugă dealul în sat şi adunaseîn jurul ei câţi oameni putuse.— Zăceau acolo cu ochii larg deschişi! Reci ca gheaţa!Încă îmbrăcaţi de cină! le zisese ea.Poliţia fusese chemată imediat şi întregul Little Hangletonfusese cuprins de nebunie, de curiozitate şi de un entuziasmmascat fără prea multă măiestrie. Nimeni nu-şi răcise gura HARRY POTTER - POCALUL DE FOC6pretinzând că îi părea prea rău după familia Cruplud, pentru cătoţi membrii ei fuseseră chiar urâţi de săteni.Bătrânii soţi Cruplud fuseseră bogaţi, snobi şi grosolani,iar fiul lor, Tom, ajuns la maturitate, fusese şi mai şi. Toţisătenii erau curioşi să afle identitatea ucigaşului, fiindcă eracât se poate de clar că trei oameni aparent sănătoşi nu puteausă moară din cauze naturale, toţi în aceeaşi noapte.În acea seară, „La Spânzuratul", localul satului, a avutparte de o vânzare nemaiîntâlnită până atunci. Tot satul venisesă discute despre crime. Şi nu venise degeaba! Săteniifuseseră răsplătiţi când bucătăreasa familiei Cruplud apărusedin senin în mijlocul lor şi anunţase în localul cufundat subitîn tăcere că un om pe nume Frank Bryce tocmai fusese arestat.- Frank! exclamară mai mulţi săteni. Niciodată!Frank Bryce era grădinarul familiei Cruplud. Trăia singurîntr-o cabană amărâtă, pe terenurile „Casei Cruplud". Frank seîntorsese din război cu un picior ţeapăn şi cu o aversiunecumplită pentru mulţimi şi zgomote puternice. Lucrase pentrufamilia Cruplud de la început.Urmă o îmbulzeală, care mai de care oferindu-se să-i cumperebucătăresei de băut, pentru a auzi cât mai multe detalii.- Eu am zis mereu că era ciudat, le spuse ea sătenilor careîi sorbeau fiecare cuvânt, după al patrulea pahar de vişinată.Foarte neprietenos. Sunt sigură că, dacă i-aş fi oferit o ceaşcăde ceai şi de o sută de ori, tot n-ar fi acceptat-o! Niciodată n-afost dornic de companie, niciodată!- Ei, şi tu, acum, zise o femeie de la bar, omul a trecutprintr-un război greu... Lui Frank îi place viaţa liniştită. Nuvăd de ce ar fi ăsta un motiv să...- Cine altcineva mai avea cheia de la uşa din spate, poţi să-mi spui? răcni bucătăreasa. Dintotdeauna a existat o cheie derezervă în cabana grădinarului! Uşa din spate n-a fost forţatăazi-noapte! Nici o fereastră spartă! Frank n-a avut decât să se HARRY POTTER - POCALUL DE FOC7strecoare până la casă, în timp ce noi dormeam cu toţii...Localnicii schimbară priviri întunecate.- Întotdeauna am crezut că era ceva cu el, bombăni un omde la bar.- L-a stricat războiul, aşa zic eu, interveni proprietarul localului.- Ţi-am zis eu că nu-i bine să-l superi pe Frank, nu-i aşa,Dot? zise o femeie entuziasmată dintr-un colţ.- Un temperament îngrozitor, întări Dot, dând cu putere dincap. Ţin minte, pe vremea când era copil...În dimineaţa următoare, aproape toată lumea din LittleHangleton era sigură că Frank Bryce îi omorâse pe membriifamiliei Cruplud. Însă în oraşul vecin, Great Hangleton, într-osecţie de poliţie întunecată şi murdară, Frank repeta întruna,cu încăpăţânare, că era nevinovat şi că singura persoană pecare o văzuse pe lângă casă în ziua morţii familiei Crupludfusese un adolescent, un străin brunet şi palid. Nimenialtcineva din sat nu văzuse un asemenea băiat, iar poliţiştiierau convinşi că era o închipuire de-ale lui Frank.Când lucrurile începură să devină serioase pentru Frank,veni şi raportul despre moartea membrilor familiei Cruplud şitoate se schimbară.Era cel mai ciudat raport primit vreodată în poliţie. Oechipă de doctori examinase cadavrele şi ajunsese la concluziacă nici unul nu fusese otrăvit, înjunghiat, împuşcat, strangulat,sufocat sau - după câte şi-au putut da ei seama - rănit în vreunfel, câtuşi de puţin. Mai mult, raportul continua să susţină, cuo nuanţă de perplexitate evidentă, că toţi păreau să fi fostsănătoşi tun (în afară de faptul că erau morţi, bineînţeles!).Doctorii au notat însă (de parcă erau hotărâţi să găsească cevaîn neregulă cu cadavrele) că fiecare dintre decedaţi aveaîntipărită pe chip o expresie de teroare. Dar, după cum au spusşi poliţiştii nedumeriţi, cine a mai auzit ca trei oameni să HARRY POTTER - POCALUL DE FOC8moară de frică?Având în vedere că nu exista nici o dovadă că cei treimembri ai familiei Cruplud fuseseră ucişi, poliţiştii au fostnevoiţi să-i dea drumul lui Frank. Decedaţii au fost îngropaţiîn cimitirul din Little Hangleton, iar mormintele lor aucontinuat să fie ţinte ale curiozităţii pentru mult timp. Spreuimirea tuturor şi privit cu suspiciune, Frank Bryce s-a întorsla cabana sa de pe proprietatea familiei Cruplud.- Din punctu' meu de vedere, i-a omorât şi nu-mi pasă cezic poliţiştii, hotărî Dot în faţa celor adunaţi în localul „LaSpânzuratul". Şi dacă ar avea puţină demnitate, ar pleca deaici, fiindcă ştie prea bine ce credem toţi despre el!Însă Frank nu a plecat. A rămas să aibă grijă de grădină,pentru următoarea familie care a locuit în „Casa Cruplud" şiapoi pentru următoarea, pentru că nici una dintre familii nu arămas multă vreme. Poate că şi din cauza lui Frankproprietarii spuneau că totul era învăluit într-o atmosferăneprietenoasă, iar casa, în absenţa unor stăpâni care să locuiascăîn ea, a început să se deterioreze.*Omul bogat care era proprietarul „Casei Cruplud" înprezent, nici nu trăia acolo şi nici nu făcea nimic cu locuinţa.În sat se zvonea că o ţinea din cauza „taxelor", deşi nimeni nuera lămurit care erau acestea. Totuşi, proprietarul continua să-lplătească pe Frank pentru grădinărit. Frank se apropia devârsta de şaptezeci şi şapte de ani, surd de-a binelea, cupiciorul mai ţeapăn ca niciodată, însă putea fi încă văzutgrădinărind pe lângă straturile de flori când era vreme bună.Cu toate acestea, buruienile începuseră să-i dea de furcă.Dar buruienile nu erau singura problemă cu care era nevoitsă se lupte bietul Frank. Băieţii din sat îşi făcuseră un obiceisă azvârle cu pietre în ferestrele „Casei Cruplud". Treceau cubicicletele peste peluzele la care Frank muncea din greu să le HARRY POTTER - POCALUL DE FOC9întreţină. O dată sau de două ori, în urma unui pariu, chiar auintrat în casă. Ştiau că bătrânul Frank era devotat casei şiterenului din jur şi îi amuza când îl vedeau şchiopătând pringrădină, fluturându-şi toiagul şi strigând supărat la ei. Frankcredea că băieţii îl chinuiau pentru că şi ei, ca şi părinţii şibunicii lor, îl credeau un criminal. Aşa că, într-o noapte deaugust, când s-a trezit şi a observat ceva foarte straniu lavechiul conac, a presupus că era o nouă încercare a băieţilorde a-l pedepsi.Îl trezise piciorul lui bolnav. Îl durea mai rău ca niciodată.Frank s-a trezit şi a coborât în bucătărie, cu gândul de a-şiumple din nou sticla cu apă caldă, pentru a-şi calma durerilede la genunchi.Fiind în dreptul chiuvetei, pe când umplea ibricul cu apă, aridicat privirea către „Casa Cruplud" şi a văzut o luminălicărind la etajul superior. Frank şi-a dat seama imediat ce seîntâmpla. Băieţii intraseră iar în casă şi, după luminiţa carelicărea, făcuseră un foc.Frank nu avea telefon şi, oricum, îşi pierduse încrederea înpoliţie, de când fusese interogat pentru uciderea familieiCruplud. A pus imediat ibricul jos, a urcat în dormitor cât derepede a putut şi s-a întors imediat, îmbrăcat, în bucătărie. Aluat cheia veche şi ruginită din cârligul de lângă uşă şi toiagul,care era sprijinit de perete, şi a pornit în noapte.A pătruns în bucătăria întunecată a conacului. Frank numai intrase în ea de mulţi ani. Cu toate acestea, deşi era foarteîntuneric, şi-a amintit unde era uşa către hol şi a şchiopătatcătre ea, cu mirosul de igrasie în nări şi cu urechile ciulite, înaşteptarea unui sunet, a unor paşi sau a unor voci de deasupra.Ajunse în hol, unde era puţin mai multă lumină din cauzaferestrelor baricadate, care se aflau de o parte şi de alta a uşiide la intrare, şi începu să urce scările, binecuvântând prafulgros de pe treptele de piatră, care îi atenua zgomotul făcut de HARRY POTTER - POCALUL DE FOC10picioarele şi de toiagul său.La etaj, Frank o luă la dreapta şi văzu imediat unde erauintruşii: la capătul holului, o uşă era întredeschisă şi o luminiţărăzbătea prin deschizătură, aruncând o rază aurie pepodeaua neagră. Frank se apropie tot mai mult, strângândtoiagul cu putere. La câţiva metri de uşă, reuşi să vadă o parteîngustă din camera de după uşă. Vedea şi focul aprins înşemineu, ceea ce îl surprinse foarte tare. Se opri şi ascultă cuatenţie, pentru că din cameră se auzea vocea unui bărbat. I sepăru a fi o voce timidă şi temătoare.- A mai rămas puţin în sticlă, Înălţimea Voastră, dacă vămai este foame...- Mai târziu, spuse o altă voce.Şi aceasta aparţinea unui bărbat, însă era neobişnuit deascuţită şi rece ca o rafală bruscă de vânt îngheţat. Ceva dinvocea aceea îi dădu fiori lui Frank.- Du-mă mai aproape de foc, Şobo!Frank îşi lipi urechea dreaptă de uşă, pentru a auzi maibine. O sticlă era pusă pe o suprafaţă tare. Apoi auzi cum eraîmpins un scaun greu. Frank zări un omuleţ, cu spatele cătreuşă, care potrivea scaunul. Purta o pelerină neagră, lungă, iarla spate avea o porţiune de chelie. Apoi dispăru iarăşi dinvedere.- Unde este Nagini? spuse vocea îngheţată.- Nu... nu ştiu, Înălţimea Voastră, spuse prima voceneliniştită. A plecat să exploreze casa, presupun...- Să îl mulgi înainte să ne retragem, Şobo, spuse voceastăpânului. O să am nevoie de hrană pe timpul nopţii. Călă-toria asta m-a obosit foarte tare.Cu fruntea încreţită, Frank îşi apropie urechea bună şi maitare de uşă, ascultând cu mare atenţie. Urmă o pauză şi apoiomul căruia i se spunea Şobo vorbi din nou.- Înălţimea Voastră, pot să vă întreb cât vom rămâne aici? HARRY POTTER - POCALUL DE FOC11- O săptămână, spuse vocea glacială. Poate mai mult Loculeste destul de confortabil, iar planul meu nu poate fi aplicatîncă. Ar fi o prostie să acţionăm înainte să se termine CupaMondială la Vâjthaţ.Frank îşi băgă un deget noduros în ureche şi îl roti cu forţă.Avea ceară în ureche, negreşit. Auzise „Vâjthaţ", care nicimăcar nu era un cuvânt!- Cu... Cupa Mondială la Vâjthaţ, Înălţimea Voastră?repetă Şobo. (Frank îşi băgă degetul şi mai tare în ureche.)Iertaţi-mă, dar nu înţeleg... De ce să aşteptăm până se terminăCupa Mondială?- Pentru că, tontule, la acest eveniment vin în ţară mii devrăjitori din toată lumea şi fiecare netrebnic din MinisterulMagiei va fi la post, cu ochii în patru după lucruri neobişnuite,verificând într-una pe toată lumea. Vor fi întărite măsurile desecuritate, pentru ca Încuiaţii să nu observe nimic. Aşa cătrebuie să mai aşteptăm.Frank renunţă, nu mai încercă să-şi cureţe urechea. Auzisecu adevărat cuvintele „Ministerul Magiei", „vrăjitori" şi„Încuiaţi". Evident că fiecare dintre aceste expresii însemnaceva secret, iar Frank nu ştia decât două tipuri de oameni carevorbeau cifrat: spionii şi criminalii. Îşi strânse iar toiagul şiascultă cu o atenţie sporită.- Deci, Înălţimea Voastră, sunteţi hotărât? întrebă Şoboîncetişor.- Sigur că sunt hotărât, Şobo!Acum, în vocea glacială apăruse şi un ton ameninţător.Urmă o scurtă pauză şi apoi vorbi Şobo, în mare grabă, deparcă se străduia să deschidă gura înainte de a-şi pierdecurajul.- Dar s-ar putea rezolva fără Harry Potter, ÎnălţimeaVoastră...O altă pauză, şi mai lungă, apoi: HARRY POTTER - POCALUL DE FOC12- Cum? Fără Harry Potter? murmură vocea îngheţată. Amînţeles...- Înălţimea Voastră, nu o spun pentru că mi-ar păsa debăiat! zise Şobo, cu un glas din ce în ce mai ascuţit. Băiatul nuînseamnă nimic pentru mine, absolut nimic! Însă dacă amfolosi un alt vrăjitor sau vrăjitoare - oricare ar fi - ar mergemult mai rapid! Dacă mi-aţi permite să vă părăsesc pentru oscurtă perioadă de timp - ştiţi că mă pot deghiza cu măiestrie -m-aş întoarce într-o zi sau două cu persoana potrivită...- Aş putea folosi un alt vrăjitor, zise vocea rea, încet şi rar,este foarte adevărat...- Înălţimea Voastră, este logic, făcu Şobo, de parcă i seluase o piatră de pe inimă. Să punem mâna pe Harry Pottereste extrem de dificil, este atât de bine păzit...- Deci, vrei să te duci şi să-mi aduci un înlocuitor? Stau şimă întreb... Oare sarcina de a mă îngriji n-a devenit mult preagrea pentru tine, Şobo? Oare această sugestie de a ne abate dela planul iniţial nu este cumva o încercare de a mă abandona?- Nu, înălţimea Voastră! Nu... Nici nu mă gândesc să văpărăsesc...- Nu mă minţi! şuieră vocea. Îmi dau întotdeauna seama,Şobo! Regreţi că te-ai întors la mine! Îţi provoc scârbă! Tevăd cum tresari când te uiţi la mine, te simt cum te cutremuricând mă atingi!- Nu! Devotamentul meu pentru Înălţimea Voastră...- Devotamentul tău nu este nimic altceva decât laşitate. Nuai fi aici dacă ai putea să te duci altundeva! Cum să supravieţuiescfără ţine, când trebuie să fiu hrănit din oră în oră?Cine să îl mulgă pe Nagini?- Dar păreţi că sunteţi mai întremat, Înălţi...- Mincinosule, murmură vocea. Nu sunt mai puternic, iarcâteva zile singur mi-ar distruge şi puţina vigoare pe care miamrecăpătat-o, din cauza îngrijirilor tale de nimic! Linişte! HARRY POTTER - POCALUL DE FOC13Şobo, care se bâlbâise până în acel moment, amuţi. Timpde câteva secunde, Frank nu mai auzi decât sfârâitul focului.Celalalt vorbi iar, într-o şoaptă asemănătoare cu un sâsâit.- Am motivele mele ca să-l folosesc pe băiat, după cum ţiamexplicat deja, şi nu voi folosi un altul! Am aşteptat treisprezeceani. Câteva luni nu mai contează! Cât despre pazadin jurul lui, cred că planul meu va funcţiona. Nu am nevoiedecât de puţin curaj din partea ta, Şobo... Şi îl vei avea, dacănu vrei să simţi întreaga furie a Lordului Întunericului...- Înălţimea Voastră, permiteţi-mi să vorbesc! zise Şobo,acum cu panică în glas. Pe toată durata călătoriei, am analizatplanul în minte, Înălţimea Voastră... Dispariţia Berthei Jorkinsnu va rămâne neobservată şi, dacă vom continua, dacă voi maiarunca blesteme...- Dacă? murmură vocea. Dacă? Dacă respecţi planul,Şobo, Ministerul nu trebuie să afle că a mai dispărut cineva. Ovei face în linişte şi fără zarvă! Mi-aş dori să o pot face eu însumi,însă în starea mea actuală... Haide, Şobo, mai avem unobstacol de înlăturat şi drumul nostru către Harry Potter estedeschis! Nu îţi cer să o faci singur. La acea vreme, credinciosulmeu servitor, ni se va alătura...- Chiar sunt un servitor credincios, spuse Şobo, cu o urmăde supărare în glas.- Şobo, am nevoie de cineva care să gândească, de cineva acărui loialitate nu s-a clătinat niciodată, iar tu, din nefericire,nu întruneşti nici una dintre aceste cerinţe!- V-am găsit, zise Şobo, şi acum în vocea lui se citea disperarea,eu am fost cel care v-a găsit. Eu v-am adus-o peBertha Jorkins!- Este adevărat, zise celălalt bărbat, părând amuzat. Osclipire de care nu aş fi crezut că eşti în stare, Şobo... Deşi, săfim sinceri, nu ştiai cât de folositoare va fi când ai prins-o, nuiaşa? HARRY POTTER - POCALUL DE FOC14- Am... Am ştiut că vă va fi de folos, Înălţimea Voastră...- Mincinosule, zise iar prima voce, nuanţa de amuzamentcinic fiind mai evidentă ca niciodată. Totuşi, nu pot spune căinformaţiile sale nu au fost nepreţuite. Fără ele, nu aş fi pututsă întocmesc planul, iar pentru asta vei fi răsplătit, Şobo. Îţivoi da voie să duci la capăt o sarcină pentru mine, una pentrucare mulţi dintre adepţii mei şi-ar da chiar şi o mână ca să opoată îndeplini...- În-într-adevăr, Înălţimea Voastră? Cum?Şobo părea iarăşi îngrozit.- Ah, Şobo, doar nu vrei să stric surpriza? Rolul tău va fi lasfârşit... Însă îţi promit că vei avea onoarea de a fi la fel defolositor ca Bertha Jorkins.- Mă... Mă...Vocea lui Şobo se aspri, de parcă i se uscase brusc cerulgurii.- Mă... veţi... omorî şi pe mine?- Şobo, Şobo, spuse vocea mieros, de ce să te omor? Amomorât-o pe Bertha pentru că am fost nevoit. Nu mai era înstare de nimic după interogatoriul meu, devenise completinutilă! În orice caz, i-ar fi fost puse întrebări... inoportune,dacă s-ar fi întors la Minister spunând că s-a întâlnit cu tine învacanţă. Vrăjitorii despre care se crede că au murit ar trebui săevite să întâlnească o vrăjitoare din Ministerul Magiei laacelaşi han...Şobo murmură ceva atât de încet, încât Frank nu îl putuauzi, dar îl făcu pe celălalt bărbat să izbucnească în râs, un râslipsit complet de voioşie, la fel de rece ca glasul său.- Am fi putut să-i modificăm memoria? Dar Farmecele deMemorie pot fi înlăturate de un vrăjitor puternic, după cumam demonstrat când am interogat-o. Ar fi o insultă pentruamintirea ei să nu folosesc informaţiile pe care le-am obţinutde la ea, Şobo. HARRY POTTER - POCALUL DE FOC15Pe hol, Frank realiză brusc că mâna de pe toiag îi devenisealunecoasă din cauza transpiraţiei. Omul cu vocea receomorâse o femeie. Vorbea despre ea fără nici un fel deremuşcare, ba chiar se distra. Era periculos... Un nebun! Şimai plănuia şi alte crime... Acel băiat, Harry Potter, oricine arfi fost, era în pericol...Frank ştia ce avea de făcut. Venise momentul să se ducă lapoliţie. Trebuia să se strecoare din casă şi să se ducă direct lacabina telefonică din sat... Vocea glacială începu să vorbeascădin nou şi Frank rămase locului, cât mai nemişcat, ciulindu-şi- pe cât putea! - urechile.- Încă un blestem... credinciosul meu servitor de la Hogwarts...Harry Potter este al meu, Şobo. Aşa am hotărât, fărănici o discuţie! Însă... Şşşt! Cred că îl aud pe Nagini...Şi vocea bărbatului se schimbă. Începu să scoată niştesunete cum nu mai auzise Frank în viaţa lui. Şuiera şi scuipa,fără a trage aer în piept. Frank crezu că avea un fel de criză.Apoi Frank auzi un zgomot în spatele său, în holul întunecat.Se întoarse să vadă ce era şi înţepeni de frică.Ceva se târa spre el pe podeaua întunecată a holului şi, cucât se apropia de raza de lumină de la şemineu, îşi dădu seamacu o tresărire de groază că era un şarpe gigantic, de cel puţinşapte metri lungime. Îngrozit, înlemnit, Frank privea cumcorpul sinuos al şarpelui lăsa o dâră lată prin praful gros de pepodea, venind mai aproape, şi mai aproape... Ce era de făcut?Singura posibilitate de scăpare era să intre în camera în carecei doi bărbaţi plănuiau o crimă... Şi totuşi, dacă ar fi rămasunde era, şarpele l-ar fi omorât, cu siguranţă...Înainte să ia o decizie, şarpele ajunse la el şi, oricât păreade necrezut, ca prin minune, trecu mai departe. Venea cahipnotizat după sâsâitul şi şuieratul scos de omul de după uşăşi, în numai câteva secunde, vârful cozii sale, ca un diamant,dispăru prin deschizătură. HARRY POTTER - POCALUL DE FOC16Acum, transpiraţia curgea de pe fruntea lui Frank, iar mânade pe baston îi tremura. În cameră, vocea rece continua săsâsâie, iar Frank avu un gând ciudat, imposibil... Omul acelaputea vorbi cu şerpii!Frank nu înţelegea ce se întâmplă. Vroia să se întoarcăînapoi în patul său, mai mult decât orice pe lume, cu sticla luicu apă caldă. Problema era că picioarele nu vroiau să îl asculteşi rămâneau ţintuite locului. În timp ce stătea acolo, tremurândşi încercând să se stăpânească, vocea rece începu să vorbeascăiar într-o limbă inteligibilă.- Nagini are veşti interesante, Şobo, spuse vocea.- A-Adevărat, Înălţimea Voastră? făcu Şobo.- Da, zise vocea. Nagini spune că există un Încuiat bătrânchiar în faţa acestei camere, care ascultă fiecare cuvânt pe careîl spunem noi...Frank nu mai avu timp să se ascundă. Se auziră nişte paşigrăbiţi şi uşa de la cameră se deschise larg.Un bărbat scund, cu chelie, cărunt, cu nas ascuţit şi ochimici, înceţoşaţi, stătea în faţa lui Frank, pe chip citindu-i-se oexpresie de teamă şi disperare.- Invită-l înăuntru, Şobo. Unde îţi este ospitalitatea?Vocea rece venea dinspre vechiul fotoliu din faţa şemineului,însă Frank nu vedea cine vorbea. Şarpele, pe de altăparte, era încolăcit pe covorul ros de vreme, un fel de imitaţiesinistră a unui câine credincios.Şobo îl împinse pe Frank în cameră. Deşi speriat la culme,Frank strânse şi mai tare toiagul şi trecu pragul şchiopătând.Focul era singura sursă de lumină din cameră. Aruncaumbre lungi, ca un păienjeniş, pe pereţi. Frank nu vedea decâtspatele fotoliului. Omul din el părea să fie şi mai scund decâtservitorul său, pentru că Frank nu-i vedea nici măcar vârfulcapului.- Ai auzit totul, Încuiatule, nu? întrebă vocea glacială. HARRY POTTER - POCALUL DE FOC17- Cum mi-ai spus? spuse Frank, sfidându-l, pentru că acumera în cameră.Venise momentul să facă ceva, se simţea mai curajos.Parcă ar fi fost în război...- Ţi-am zis „Încuiat", spuse vocea cu calm. Asta înseamnăcă nu eşti vrăjitor.- Nu ştiu la ce te referi când spui „vrăjitor", spuse Frank,cu o voce puţin mai sigură. Tot ce ştiu este că am auzit destulca să-i fac curioşi pe poliţişti în seara asta. Ai ucis şi plă-nuieşti o altă crimă! Şi îţi mai spun ceva, adăugă el, venindu-io idee pe moment, soţia mea ştie că sunt aici şi, dacă nu măîntorc...- N-ai nici o soţie, spuse din nou vocea rece, foarte încet.Nimeni nu ştie că eşti aici. N-ai spus nimănui că vii. Nu îlminţi pe Lordul Întunericului, Încuiatule, pentru că el ştietotul... Întotdeauna...- Zău? spuse Frank scurt. Zici că eşti lord? Ei bine, nu suntprea impresionat de manierele tale, Sire. întoarce-te şi dă ochiicu mine ca un bărbat, ce zici?- Dar nu sunt bărbat, Încuiatule, spuse vocea rece, abiaauzindu-se de sfârâitul flăcărilor. Sunt mult, mult mai multdecât un bărbat. Totuşi... de ce nu? Te voi privi în faţă, dacăaşa vrei... Şobo, vino şi întoarce-mi scaunul.Servitorul scânci.- Ai auzit doar ce-am spus, Şobo!Încet, cu faţa descompusă, de parcă ar fi vrut să facă oricealtceva decât să se apropie de stăpânul său şi de covorul dinfaţa şemineului, pe care stătea şarpele, omul scund se duse şiîncepu să întoarcă scaunul. Şarpele îşi înălţă capul mare şitriunghiular şi sâsâi uşor, în timp ce picioarele fotoliului îimişcau covorul.Fotoliul fu întors către Frank şi el văzu ce se afla în el.Bastonul îi căzu pe podea, cu un zgomot puternic. Deschise HARRY POTTER - POCALUL DE FOC18gura şi scoase un strigăt. Ţipă atât de tare, încât nu auzicuvintele pe care le rosti arătarea din fotoliu, în timp ce ridicao baghetă. Urmă o sclipire puternică, o lumină verde şi unzgomot înfiorător, iar Frank Bryce se prăbuşi. Murise înaintesă atingă podeaua...La aproape patru kilometri depărtare, numitul Harry Potterse trezi brusc din somn.
