Când Harry ajunse în bucătărie, cei trei Dursley erau dejaaşezaţi la masă. Chipul mare şi roşu al Unchiului Vernon eraascuns în spatele ziarului de dimineaţă, iar Mătuşa Petuniatăia un grepfrut în sferturi, cu buzele strânse peste dinţii ei cade cal.Dudley era furios şi morocănos, şi părea să ocupe şi maimult spaţiu decât de obicei. Asta spunea ceva, având în vederecă de obicei ocupa de unul singur cam o jumătate din masapătrată. Când Mătuşa Petunia puse un sfert de grepfrut înfarfuria lui Dudley, însoţit de un drăgăstos „Poftim, Dudlicuţ,scumpetea mea", acesta se uită urât la ea. Viaţa lui luase oîntorsătură extrem de neplăcută de când se întorsese acasă, învacanţa de vară, cu fişa de sfârşit de an.Unchiul Vernon şi Mătuşa Petunia reuşiseră, ca de obicei,să-i găsească scuze pentru notele proaste. Mătuşa Petuniainsista că Dudley era un băiat foarte talentat, dar neînţeles deprofesori, în timp ce Unchiul Vernon susţinea că „oricum, nuvroia ca fiul lui să fie un biet şoarece de bibliotecă". Deasemenea, desfiinţaseră şi acuzaţiile din fişă că Dudley ar fifost un bătăuş fără pereche: „E un băiat neastâmpărat, eadevărat, însă n-ar putea să-i facă rău nici unei muşte!"spusese Mătuşa Petunia printre lacrimi.La sfârşitul raportului erau însă câteva observaţii conceputecu mare atenţie de către asistenta şcolii, pe care nicimăcar Unchiul Vernon sau Mătuşa Petunia nu le putuserădesfiinţa. Cu oricâtă convingere spunea Mătuşa Petunia căDudley avea oasele mari şi că greutatea lui era în cea maimare parte grăsime de copil, că era un băiat în creştere, care HARRY POTTER - POCALUL DE FOC30avea nevoie să fie hrănit corespunzător, cert era că îngarderoba cu uniforme a şcolii nu mai existau pantaloni scurţipe măsura lui Dudley.Asistenta şcolii văzuse ceea ce ochii Mătuşii Petunia - atâtde ageri de obicei, când era vorba despre observarea urmelorde pe pereţii ei imaculaţi sau când îşi urmărea vecinii - pur şisimplu refuzau să vadă: că, departe de a avea nevoie de hranăsuplimentară, Dudley atinsese mărimea şi greutatea uneibalene ucigaşe tinere.Aşa că - după multe momente de furie oarbă, după certuricare zdruncinau podeaua din camera lui Harry şi după multelacrimi vărsate de Mătuşa Petunia - noul regim alimentarîncepuse. Foaia cu dieta prescrisă de asistenta şcolii„Smeltings" fusese lipită pe frigiderul care fusese golit detoate alimentele preferate de Dudley - băuturi acidulate şiprăjituri, batoane de ciocolată şi burgeri - şi umplut cu fructeşi legume, pe care Unchiul Vernon le numea „mâncare pentruiepuri". Pentru a-l face pe Dudley să se simtă mai bine,Mătuşa Petunia insistase ca şi restul familiei să urmeze acelaşiregim. Prin urmare, îi dădu un sfert de grepfrut şi lui Harry.Observă că era cu mult mai mic decât al lui Dudley. Pentru a-şi binedispune fiul, Mătuşa Petunia încerca să îl facă peDudley să creadă că mânca mai mult decât Harry.Mătuşa Petunia nu ştia însă ce era ascuns prin camera luiHarry. Habar nu avea că nepotul ei nu urma deloc regimulţinut de toţi. Imediat ce îşi dăduse seama că urma să supravieţuiascăpeste vară hrănindu-se doar cu morcovi, Harry otrimisese pe Hedwig la prietenii lui, cerându-le ajutorul, iar eifuseseră la înălţime! Hedwig se întorsese de la Hermione cu ocutie mare, plină cu produse fără zahăr (părinţii Hermioneierau dentişti). Hagrid îi trimisese o grămadă de prăjituri tari capiatra, făcute de el (Harry nu se atinsese de ele, fiindcă ştiaprea bine cum gătea Hagrid). Doamna Weasley, pe de altă HARRY POTTER - POCALUL DE FOC31parte, trimisese bufniţa familiei, pe Errol, cu o prăjiturăenormă cu fructe şi pateuri de toate felurile. Biata Errol, careera bătrână şi slăbită, avusese nevoie de cinci zile ca să-şirevină de pe urma călătoriei! Iar de ziua lui (pe care familiaDursley o ignorase complet), Harry primise patru torturisuperbe, de la Ron, Hermione, Hagrid şi Sirius. Harry încămai avea două dintre ele. Şi astfel, visând la micul dejun careîl aştepta sus, începu să-şi mănânce sfertul de grepfrut, fără săse plângă.Unchiul Vernon puse deoparte ziarul şi pufni dezaprobator,privind la propriul său sfert de grepfrut.- Asta e tot? o întrebă el morocănos pe Mătuşa Petunia.Mătuşa Petunia îi aruncă o privire severă şi făcu un semncătre Dudley, care îşi terminase deja sfertul de grepfrut şiacum se uita la cel al lui Harry, cu o expresie de poftă şi mâhnireîn ochii lui mici ca de porc.Unchiul Vernon scoase un oftat adânc, care îi zburli mustaţamare şi stufoasă şi îşi ridică linguriţa.Se auzi soneria. Unchiul Vernon se ridică greoi de pescaun şi porni de-a lungul coridorului. într-o secundă, în timpce mama sa era ocupată cu ceainicul, Dudley fură restul degrepfrut al Unchiului Vernon.Harry auzi voci la uşă şi pe cineva râzând, apoi pe UnchiulVernon răspunzând tăios. Pe urmă uşa de la intrare se închisesi dinspre hol se auzi zgomotul făcut de ruperea unei hârtii.Mătuşa Petunia puse ceainicul pe masă şi se uită intrigatăîn jur, întrebându-se unde se dusese Unchiul Vernon. Nuaşteptă mult până să afle. Cam după un minut, UnchiulVernon se întorsese în bucătărie, negru de supărare.- TU! îi strigă el lui Harry. În sufragerie. ACUM! Uimit şiîntrebându-se ce mai făcuse de data aceea, Harry se ridică şi îlurmă pe Unchiul Vernon afară din bucătărie, în cameraalăturată. Unchiul Vernon închise ca o vijelie uşa după ei. HARRY POTTER - POCALUL DE FOC32- Deci, zise el, mergând până la şemineu şi întorcându-secu faţa către Harry, de parcă urma să-l aresteze. Deci...Harry îşi dorea din tot sufletul să spună odată „Deci, ce?",dar se gândi că nervii Unchiului Vernon nu trebuiau puşi laîncercare dis-de-dimineaţă, mai ales după ce fuseseră dejazgândăriţi de lipsa de mâncare. Aşa că se mulţumi să afişeze oexpresie de nedumerire politicoasă.- Tocmai a sosit asta, spuse Unchiul Vernon şi flutură înfaţa lui Harry o hârtie cu scris mov. O scrisoare în legătură cutine!Uimirea lui Harry crescu. Cine putea să-i fi scris UnchiuluiVernon în legătură cu el? Care dintre cunoscuţii lui trimiteascrisori prin poştă?Unchiul Vernon se holbă la Harry, apoi privi scrisoarea şiîncepu să citească cu voce tare:Dragă domnule şi doamnă Dursley,Nu am avut plăcerea să facem cunoştinţă, însă sunt sigurăcă Harry v-a povestit multe despre fiul meu Ron.După cum cred că v-a spus şi Harry, finala Cupei Mondialela Vâjthaţ are loc miercurea viitoare, noaptea, iar soţulmeu, Arthur, tocmai a reuşit să facă rost de nişte bilete foartebune, datorită legăturilor sale cu „Departamentul de jocuri şisporturi magice".Sper din tot sufletul că ne veţi permite să-l luăm cu noi peHarry la meci, având în vedere că este o ocazie unică: MareaBritanie nu a găzduit campionatul de treizeci de ani, iarbiletele sunt foarte greu de găsit. Am fi desigur încântaţi dacăHarry ar rămâne la noi tot restul vacanţei de vară. Îl urcămnoi în trenul către Hogwarts!Ar fi foarte bine dacă Harry ne-ar trimite răspunsul dumneavoastrăcât mai repede posibil, în modul normal, pentru HARRY POTTER - POCALUL DE FOC33că poştaşul de aici nu ne-a adus niciodată scrisori şi suntconvinsă că nici măcar nu ştie unde este casa noastră.Cu speranţa că îl vom revedea pe Harry cât de curând,A dumneavoastră,Molly WeasleyP.S. Sper că am pus destule timbre.Unchiul Vernon termină de citit, după care băgă mâna înbuzunarul de la piept şi mai scoase ceva.- Uită-te la asta, mormăi el.Îi arătă plicul în care venise scrisoarea de la doamnaWeasley, iar Harry abia reuşi să îşi înăbuşe hohotul de râs.Toată suprafaţa plicului era acoperită cu timbre, în afară dedoi centimetri pătraţi, pe partea din faţă, unde doamnaWeasley înghesuise adresa familiei Dursley, scrisă cu litereminuscule.- Deci, a pus destule timbre, zise Harry, încercând să laseimpresia că oricine ar fi putut să facă aceeaşi greşeală cadoamna Weasley.Ochii Unchiului Vernon scăpărară scântei.- Poştaşul a observat, zise el printre dinţi. Şi era foartecurios de unde a venit scrisoarea. De aceea a sunat la sonerie.I s-a părut amuzant.Harry nu mai zise nimic. Poate că alţii n-ar fi înţeles de ceUnchiul Vernon era atât de supărat din cauza acelor timbre,dar Harry trăise prea mult cu rudele lui ca să nu ştie cât deobsedate erau de orice incident ieşit din comun. Cea mai mareteamă a lor era ca nu cumva să afle cineva că aveau vreolegătură (oricât de îndepărtată) cu cei ca doamna Weasley.Unchiul Vernon continua să se holbeze la Harry, careîncerca să păstreze o expresie neutră. Dacă nu făcea sau nuspunea ceva stupid, îl aştepta ceva extraordinar. Aşteptă să HARRY POTTER - POCALUL DE FOC34zică Unchiul Vernon ceva, dar acesta continuă să îl priveascăinsistent. Harry hotărî să pună capăt tăcerii.- Atunci, pot să merg? întrebă el.Chipul mare şi stacojiu al Unchiului Vernon fu brăzdat deun mic spasm muscular. Mustaţa i se zbârli. Harry ştia ce sepetrece în spatele mustăţii: o luptă aprigă între două dintrecele mai importante instincte ale Unchiului Vernon. Dacă i-arfi dat voie să plece, l-ar fi făcut fericit pe Harry, ceea ceUnchiul Vernon încercase să evite de treisprezece ani. Pe dealtă parte, permiţându-i lui Harry să se ducă la familiaWeasley pentru tot restul vacanţei, ar fi scăpat de el cu douăsăptămâni mai devreme decât spera, lucru demn de luat înconsiderare, fiindcă Unchiul Vernon ura, pur şi simplu, să-lştie pe Harry în casă. Pentru a câştiga timp de gândire, priviiar scrisoarea doamnei Weasley.- Cine este femeia asta? spuse el, uitându-se cu dispreţ lasemnătură.- Ai văzut-o, zise Harry. E mama prietenului meu, Ron, îlaştepta să coboare din expresul de Hog... şcolii, la sfârşitulanului trecut.Fusese gata să spună „Expresul de Hogwarts", ceea ce ar fifost modalitatea perfectă să-l scoată din minţi pe UnchiulVernon. Nimeni nu pronunţa numele şcolii lui Harry în casaDursley.Pe chipul lătăreţ al Unchiului Vernon apăru o încruntare,de parcă încerca să-şi amintească un lucru foarte neplăcut.- Genul de femeie bondoacă? mormăi el într-un târziu. Cuo grămadă de copii cu părul roşu?Harry se încruntă. I se părea deplasat ca Unchiul Vernon săfacă pe cineva „bondoc", când propriul său fiu, Dudley,reuşise să facă ceea ce promitea de la trei ani, adică să fie maimare în lăţime decât în înălţime.Unchiul Vernon citi iar scrisoarea. HARRY POTTER - POCALUL DE FOC35- Vâjthaţ, mormăi el în barbă. Ce prostie mai e şi asta?Harry se simţi iar lezat.- Este un sport, spuse el scurt. Jucat pe mături şi...- Bine, bine! aproape că strigă Unchiul Vernon.Harry observă cu multă satisfacţie că unchiul său intrase înpanică. Se părea că nervii lui nu rezistau la cuvântul „mături",şi asta în sufrageria sa! Se refugie iar în contemplareascrisorii. Harry citi pe buzele lui cuvintele „dacă Harry ne-artrimite răspunsul dumneavoastră cât mai repede posibil, înmodul normal". Se încruntă.- Cum adică, „în modul normal"? răcni el.- Normal pentru noi, zise Harry.Şi, înainte ca Unchiul Vernon să mai poată zice ceva,adăugă:- Ştiţi doar, poşta via bufniţe! Asta este modul normalpentru vrăjitori...Unchiul Vernon păru atât de ofensat, de parcă Harry ar fispus un cuvânt obscen. Tremurând de furie, aruncă o privirenervoasă către fereastră, de parcă s-ar fi aşteptat să vadă niştevecini cu urechile lipite de geam.- De câte ori trebuie să-ţi spun să nu-ţi mai declari anormalitateasub acoperişul meu? şuieră el, chipul fiindu-i acumde culoarea prunei coapte. Stai acolo, îmbrăcat cu hainelecumpărate de mine şi de Petunia...- Da, după ce nu le mai poartă Dudley, spuse Harry rece.Într-adevăr, purta o bluză atât de mare pentru el, încâtfusese nevoit să-i răsucească mânecile de cinci ori, pentru aputea să-şi folosească mâinile, şi tot îi atârna până sub genunchiiblugilor în care ar mai fi încăput unul ca el.- Nu accept să-mi vorbeşti aşa! spuse Unchiul Vernon,tremurând de mânie.Dar Harry nu avea de gând să suporte. Trecuseră vremurilecând fusese nevoit să accepte fiecare regulă stupidă impusă de HARRY POTTER - POCALUL DE FOC36Dudley. Nu urma regimul lui şi nu avea de gând să îl lase peUnchiul Vernon să îi interzică să se ducă la Cupa Mondială deVâjthaţ.Harry trase adânc aer în piept şi apoi spuse:- Bine, deci nu pot să mă duc la Cupa Mondială. Atuncipot să plec, da? Trebuie să termin o scrisoare către Sirius. Ştii,naşul meu...O făcuse! Spusese cuvintele magice. Acum privea cum dinobrajii Unchiului Vernon pierea pe porţiuni întregi culoareaprunei, faţa lui arătând acum ca o îngheţată de afine prostomogenizată.- Îi.. îi... scrii? zise Unchiul Vernon, încercând să parăcalm, însă Harry văzuse cum îi îngheţaseră de frică pupileleochilor săi mici.- Păi, da, de ce nu? zise Harry cu un glas obişnuit. A trecutceva vreme de când nu a mai auzit nimic despre mine şi să nucumva să creadă că e ceva în neregulă...Rămase locului numai pentru a se bucura de efectul acestorcuvinte. Aproape că putea să vadă cum se învârteau rotiţeledin capul Unchiului Vernon, pe sub părul negru, des şi cu ocărare impecabilă. Dacă încerca să-l oprească pe Harry să-iscrie lui Sirius, acesta ar putea crede că Harry era nedreptăţit.Dacă nu îi dădea voie să se ducă la Cupa Mondială de Vâjthaţ,băiatul i s-ar putea plânge lui Sirius, care ar şti imediat căHarry era oropsit. Unchiului Vernon nu-i mai rămânea decâtun singur lucru de făcut. Harry aproape că vedea cum decizia ise înfiripă în minte, de parcă faţa lătăreaţă şi mustăcioasă aUnchiului Vernon devenise transparentă. Harry se strădui sănu schiţeze nici un zâmbet şi să-şi păstreze o expresie cât maineutră. Şi în acel moment...- Atunci, aşa rămâne. Poţi să te duci la... chestia aia... CupaMondială de nu ştiu ce... Să le scrii ălora... familiei Weasley...să vină să te ia. Eu nu am timp să te duc cine ştie pe unde, prin HARRY POTTER - POCALUL DE FOC37ce colţ de ţară! Şi poţi să petreci restul verii acolo. Şi poţi să-ispui... ăăă... naşului tău... că te duci...- Bine, zise Harry vesel.Se întoarse şi se îndreptă către uşa de la sufragerie, luptându-sesă nu sară în sus de bucurie. Se ducea la familiaWeasley, se ducea să vadă Cupa Mondială de Vâjthaţ!Pe hol, aproape că se izbi de Dudley, care se furişase pânăla uşă, sperând să audă cum era refuzat Harry. Fu cât se poatede nemulţumit să vadă rânjetul larg de pe chipul lui Harry.- A fost un mic dejun... excelent, nu-i aşa? zise Harry. Eusunt sătul, tu nu?Încântat de expresia uimită de pe faţa lui Dudley, Harryurcă scările, sărind câte trei trepte deodată şi intră în cameralui dintr-un singur salt.Imediat, observă că se întorsese Hedwig. Stătea în cuşcaei, privindu-l pe Harry cu ochii enormi, de culoareachihlimbarului, şi clănţănind din cioc într-un fel care însemnacă o deranja ceva. Sursa nemulţumirii sale apăru aproapeinstantaneu.- AU! zise Harry.Ceea ce părea a fi o minge de tenis mică, gri şi plină depene tocmai nimerise una dintre tâmplele lui Harry. Harry îşimasă tâmpla furios, uitându-se în sus pentru a descoperi ce îllovise şi văzu o bufniţă atât de mică, încât încăpea în palmă.Aceasta zbura agitată prin cameră, ca un artificiu scăpat desub control.Abia atunci, Harry observă că îi lăsase o scrisoare lapicioare. Harry se aplecă. Recunoscu scrisul lui Ron şideschise plicul. Înăuntru era un bilet scris în grabă.Harry,TATA A LUAT BILETELE! Irlanda contra Bulgariei, HARRY POTTER - POCALUL DE FOC38miercuri seara. Mama le scrie Încuiaţilor tăi, ca să le cearăpermisiunea să vii. S-ar putea să fi primit deja scrisoarea, nuştiu cât de rapidă e poşta Încuiaţilor. M-am gândit totuşi să-ţitrimit şi biletul ăsta prin Pig.Harry citi din nou cuvântul „Pig" şi apoi se uită la bufniţamicuţă, care acum se rotea în jurul lămpii. Nu văzuse niciodatăceva care să semene mai puţin cu un porc! Poate că nudescifrase ca lumea scrisul lui Ron. Se întoarse la scrisoare.Venim să te luăm, indiferent dacă sunt sau nu de acordrudele tale, nu poţi să ratezi Cupa Mondială, dar Mama şitata au zis că mai întâi ar fi bine să pretindă că ar aveanevoie de permisiunea lor. Dacă te lasă, trimite răspunsul cuPig cât mai repede şi venim duminică la cinci fix să te luăm.Dacă nu te lasă, trimite-l pe Pig înapoi cât mai repede şioricum venim să te luăm duminică la cinci fix!Hermione vine astăzi după-amiază. Percy a început serviciulla „Departamentul de relaţii magice internaţionale". Aşacă nu pomeni nimic despre relaţii externe, dacă vrei să eviţidiscuţiile plictisitoare şi interminabile!Ne vedem curând,Ron- Linişteşte-te! spuse Harry, în timp ce mica bufniţă zburafoarte aproape de Harry, huhuind fericită, de mândrie,presupuse Harry, că adusese scrisoarea la adresa corectă. Vinoaici, trebuie să-mi duci răspunsul înapoi!Bufniţa se aşeză pe cuşca lui Hedwig. Hedwig o privi curăceală, de parcă ar fi avertizat-o să nu cumva să se apropiemai mult.Harry luă din nou pana de uliu şi o bucată de pergament,pe care scrise: HARRY POTTER - POCALUL DE FOC39Ron,Totul e în regulă, Încuiaţii îmi dau voie să vin. Ne vedemmâine la cinci. Abia aştept!HarryÎmpături biletul până deveni foarte mic şi, cu mare dificultate,reuşi să-l lege de piciorul micuţei bufniţe, în timp ceaceasta nu stătea locului o clipă, de fericire. După ce îi prinsebiletul de picior, bufniţa ţâşni iarăşi pe fereastră şi dispăru învăzduh.Harry se întoarse la Hedwig.- Ce zici de o călătorie lungă, Hedwig? o întrebă el.Hedwig huhui cu multă demnitate.- Poţi să-i duci asta lui Sirius din partea mea? spuse el,luând în mână scrisoarea. Stai puţin... Mai am ceva deadăugat...Dacă vrei să iei legătura cu mine, voi fi la prietenul meu,Ron Weasley, pe tot restul verii. Tatăl lui ne-a luat bilete laCupa Mondială de Vâjthaţ!Odată terminată, Harry legă scrisoarea de piciorul luiHedwig, care stătu surprinzător de nemişcată, de parcă ar fivrut să demonstreze cum ar trebui să se poarte o bufniţă-poş-taş adevărată.- Mă găseşti la Ron când te întorci, bine? îi mai spuseHarry.Ea îi muşcă degetul uşor şi drăgăstos, apoi, cu un zgomotmolcom, îşi întinse aripile enorme şi zbură pe fereastradeschisă.Harry o privi cum zboară şi apoi se târî sub pat, dădu la o HARRY POTTER - POCALUL DE FOC40parte scândura şi scoase o bucată mare de tort. O mâncă acolope podea, savurând fericirea de care era cuprins. El se desfătacu tort, în timp ce Dudley nu mâncase decât grepfrut; era o ziînsorită de vară, mâine avea să părăsească Aleea Boschetelor,cicatricea nu îl mai durea şi se ducea să vadă Cupa Mondialăde Vâjthaţ! Ce îşi mai putea dori? Era greu, în acel moment,să fie îngrijorat de ceva... Nici chiar de Cap-de-Mort!
