Harry stătea întins pe spate, respirând greu, de parcă ar fialergat până atunci. Se trezise dintr-un vis care părea foartereal, cu mâinile acoperindu-i faţa. Vechea cicatrice de pefrunte, în formă de fulger, îi ardea sub degete, de parcă i-ar filipit cineva un fier de călcat încins pe piele.Se ridică, încă pipăindu-şi cu o mână cicatricea, iar cucealaltă căutându-şi ochelarii prin întuneric. Îi găsi pe noptierăşi şi-i puse la ochi. Imaginea camerei sale deveni mai clară,luminată numai de pâlpâirile portocalii ale felinarului de afară.Harry îşi trecu iar degetele peste cicatrice. Încă îl durea.Aprinse veioza de lângă el, se dădu jos din pat, traversă camera,deschise dulapul şi se uită în oglinda din interiorul uşii.Un băiat slăbuţ, de paisprezece ani, îl privi din oglindă, cunişte ochii verzi şi luminoşi, nedumeriţi, pe sub părul negru şiciufulit. Examină cu mai mare atenţie cicatricea în formă defulger. Părea normală, însă încă îi zvâcnea.Harry încercă să îşi amintească ce visa înainte de trezireabruscă. Părea atât de real... Erau doi oameni pe care îi ştia şiun altul pe care nu îl mai văzuse... Se concentră din toateputerile, încruntându-se şi încercând să-şi amintească tot...În faţa ochilor îi apăru imaginea neclară a unei camereîntunecate... Şi un şarpe pe covorul din faţa şemineului... Unom scund... Era Peter Pettigrew, poreclit Şobo... Şi o vocerece, ascuţită... Vocea lui Cap-de-Mort! Lui Harry i se păru căîi alunecă un cub de gheaţă în stomac, numai la gândul că...Strânse ochii şi se strădui să îşi aducă aminte cum arătaCap-de-Mort, însă îi fu imposibil... Nu îşi mai amintea decâtcă, în momentul în care fusese întors scaunul lui Cap-de-Mort, HARRY POTTER - POCALUL DE FOC20iar el, Harry, văzuse ce se afla în el, simţise o groază imensă,care îl trezise... Sau îl trezise durerea din cicatrice?Şi cine era bătrânul? Pentru că văzuse cu siguranţă unbătrân. Harry îl văzuse când se prăbuşise. Totul deveni confuz.Harry îşi puse mâinile la ochi, alungând imaginea dormitoruluisău, încercând să o păstreze pe cea a camerei întunecate,însă era ca şi când ar fi încercat să păstreze apa întredegete... Detaliile se estompau cu viteza cu care el încerca săle păstreze... Cap-de-Mort şi Şobo vorbeau despre cineva pecare îl omorâseră, însă Harry nu putea să-şi aminteascănumele... Şi plănuiau să mai omoare pe cineva... Pe el!Harry îşi luă mâinile de pe faţă, deschise ochii şi privi înjur, de parcă s-ar fi aşteptat să găsească ceva neobişnuit. Întâmplareafăcea ca în acea cameră să se afle multe lucrurineobişnuite. Un cufăr mare stătea deschis la picioarele patuluişi în el erau un cazan, o mătură, nişte robe negre şi cărţi devrăji. Suluri de pergament năpădiseră partea de birouneocupată de uriaşa colivie goală în care se afla de obiceibufniţa sa albă, Hedwig. Pe jos, lângă patul său, stăteadeschisă o carte. Citise din ea înainte să adoarmă. Toate pozeledin carte erau mişcătoare. Oameni în robe portocalii ie-şeau şi intrau din cadru în cadru, călare pe mături, aruncându-şi unul altuia o minge roşie.Harry se duse spre carte, o ridică şi văzu cum unul dintrejucători înscrie un punct extraordinar, trecând mingea printruncoş aflat la o înălţime de douăzeci şi cinci de metri. Apoiînchise cartea. Nici măcar meciul de vâjthaţ care era, dupăpărerea lui Harry, cel mai frumos sport din lume nu-l puteaînveseli în acele clipe.Puse cartea pe noptieră, se duse la fereastră şi trasedraperiile pentru a cerceta strada.Aleea Boschetelor arăta ca orice stradă respectabilă dintr-osuburbie, într-o dimineaţă de sâmbătă. Toate draperiile erau HARRY POTTER - POCALUL DE FOC21trase la ferestre. Din câte putea să-şi dea seama Harry prinîntunericul nopţii, nu era picior de om prin apropiere. Nicimăcar o pisică!Şi totuşi... Şi totuşi... Harry se întoarse neliniştit în pat şi seaşeză, trecându-şi iar un deget peste cicatrice. Nu durerea îlneliniştea... Harry avusese parte de multe dureri şi lovituri.Cândva îşi pierduse toate oasele de la mâna dreaptă şi apoi îicrescuseră dureros la loc, peste noapte. Nu cu mult după aceaîntâmplare, acelaşi braţ îi fusese străpuns de un colţ veninos,de vreo jumătate de metru. Nu mai departe de anul trecut, că-zuse de la douăzeci şi cinci de metri înălţime, de pe mătura sazburătoare. Era obişnuit cu accidentele şi rănile bizare, inevitabiledacă urmezi cursurile de la Hogwarts, Şcoala de Magie,Farmece şi Vrăjitorii, şi mai şi atragi necazurile ca unmagnet...Nu, ceea ce îl neliniştea pe Harry era că data trecută, cândîl duruse cicatricea, Cap-de-Mort se afla prin apropiere... Daracum Cap-de-Mort nu putea fi pe acolo... Gândul ca acesta săse fi furişat pe Aleea Boschetelor i se părea absurd,imposibil...Harry ascultă cu atenţie liniştea din jurul său. Oare ce seaştepta să audă? Scârţâitul unei trepte, fâsâitul unei pelerine?Tresări uşor când îl auzi pe vărul său, Dudley, sforăindputernic din camera alăturată.Harry îndepărtă gândurile negre. Era o prostie! Nu mai eranimeni în casă, în afară de Unchiul Vernon, Mătuşa Petunia şiDudley, iar ei era limpede că încă dormeau, visând liniştit.Harry îi iubea la nebunie pe membrii familiei Dursleycând... dormeau! Oricum, nu-i erau de nici un ajutor când erautreji. Unchiul Vernon, Mătuşa Petunia şi Dudley erausingurele rude în viaţă ale lui Harry şi erau Încuiaţi, adicăoameni non-magici. Urau şi dispreţuiau orice formă de magie,ceea ce însemna că Harry era la fel de dorit la ei în casă ca şi HARRY POTTER - POCALUL DE FOC22petele de mucegai. Se chinuiseră să explice absenţele lungi alelui Harry din ultimii trei ani, când studia la Hogwarts,spunându-le tuturor că era plecat la „St. Brutus", un institut dereeducare, foarte bun pentru cazurile disperate... Ştiau preabine că Harry, fiind vrăjitor minor, nu avea voie să facă vrăjiîn afara şcolii, însă tot îl învinuiau pentru orice lucru care numergea bine în casă. Harry nu putuse niciodată să aibăîncredere în ei sau să le împărtăşească ceva despre viaţa luidin lumea magiei. Doar gândul că s-ar fi putut duce la ei cândse trezeau, numai ca să le spună că l-a durut cicatricea şi să-şiexprime grijile în legătură cu Cap-de-Mort, era pur şi simpluridicol.Şi totuşi, din cauza lui Cap-de-Mort ajunsese Harry să-şiducă zilele alături de familia Dursley. Dacă n-ar fi existatacest vrăjitor crunt, Harry nu ar fi avut cicatricea în formă defulger de pe frunte. Dacă n-ar fi existat Cap-de-Mort, Harry arfi avut părinţi...Harry avea un an în noaptea când Cap-de-Mort, cel maiputernic vrăjitor al Întunericului din tot secolul, care tot acumulaseputere în ultimii unsprezece ani, venise la ei acasă şi îiomorâse părinţii. Cap-de-Mort îndreptase apoi bagheta cătreHarry; rostise blestemul cu care omorâse mulţi vrăjitori şivrăjitoare în cursul ascensiunii sale, dar, oricât de incredibil arpărea, nu funcţionase! În loc să omoare băieţelul, blestemul seîntorsese asupra lui Cap-de-Mort. Harry supravieţuise,rămânând doar cu cicatricea în formă de fulger pe frunte, iarCap-de-Mort fusese redus la ceva care abia mai trăia. Cu puterilesecate, aproape mort, vrăjitorul fugise. Teroarea în caretrăise de atâta timp comunitatea secretă de vrăjitori şi vrăjitoareluase sfârşit. Adepţii lui Cap-de-Mort se împrăştiaserăcare încotro, iar Harry Potter devenise celebru.Descoperise că era vrăjitor când împlinise unsprezece ani.Fusese un şoc destul de mare pentru Harry, însă faptul că a HARRY POTTER - POCALUL DE FOC23aflat că toată lumea de pe ascunsul tărâm al magiei îi ştianumele a fost şi mai tulburător. Ajuns la Hogwarts, Harryobservase cum toţi întorceau capetele ca să îl privească şiauzise şoaptele lor de admiraţie. Acum se obişnuise însă. Lasfârşitul acestei veri începea cel de-al patrulea an la Hogwarts,iar Harry număra cu nerăbdare câte zile mai erau pâ-nă când avea să se întoarcă la castel.Mai rămăseseră însă două săptămâni întregi până la reîncepereaşcolii. Privi din nou deznădăjduit în jurul său, iarochii i se opriră pe cele două felicitări pe care i le trimiseserăprietenii săi cei mai buni, la sfârşitul lui iulie. Ce-ar fi dacă learscrie şi le-ar spune că l-a durut cicatricea?Dintr-o dată, auzi în minte vocea Hermionei Granger,ascuţită şi cuprinsă de panică: „Te-a durut cicatricea? Harry,asta este ceva foarte important... Scrie-i profesorului Dumbledore!Iar eu mă duc să caut în Cele mai des întâlniteafecţiuni şi dureri magice, poate găsesc ceva despre dureri decicatrice, făcute de un blestem..."Da, acesta ar fi fost sfatul Hermionei: să se ducă imediat laDirector, iar între timp să consulte o carte! Harry privi pefereastră cerul întunecat, negru-albăstrui. Se îndoia că acum iarputea fi de ajutor vreo carte... Din câte ştia, el era singurapersoană care supravieţuise unui blestem ca acela al lui Capde-Mort...Ţinând cont de acest fapt, era foarte puţin probabilsă găsească simptomele sale menţionate în Cele mai desîntâlnite afecţiuni şi dureri magice. Cât despre discuţia cuprofesorul Dumbledore, Harry habar nu avea unde îşi petreceaacesta vacanţele de vară. Se distră puţin în sinea lui,imaginându-şi-l pe Dumbledore, cu barba lui lungă şi argintie,cu robele sale de vrăjitor şi pălăria ascuţită, stând pe o plajă,pe undeva, şi ungându-se cu cremă împotriva soarelui penasul lung şi coroiat. Totuşi, oriunde s-ar fi aflat Dumbledore,Harry era sigur că Hedwig l-ar fi putut găsi. Bufniţa lui Harry HARRY POTTER - POCALUL DE FOC24reuşise să ducă întotdeauna scrisorile la destinaţie, chiar şifără adresă. Însă ce să-i scrie?„Dragă domnule profesor Dumbledore, mă scuzaţi că văderanjez, dar azi-dimineaţă m-a durut cicatricea. Al dumneavoastră,Harry Potter."Chiar şi în mintea lui, aceste cuvinte sunau stupid. Penibil!Aşa că încercă să-şi imagineze reacţia celuilalt bun prietenal său, Ron Weasley, şi instantaneu îi apăru în mintechipul pistruiat şi nasul lung al lui Ron, dezorientat complet.„Te-a durut cicatricea? Dar nu se poate... nu are cum să fieŞtii-Tu-Cine aproape de tine, nu? Adică... ai şti, nu? Arîncerca să-ţi vină iar de hac, nu? Nu ştiu, Harry, poate că enormal să doară din când în când cicatricele obţinute în urmablestemelor... O să îl întreb pe tata..."Domnul Weasley era un vrăjitor de renume, care lucra la„Oficiul de folosire nepermisă a magiei", însă nu prea aveaexperienţă în materie de blesteme, cel puţin din câte ştiaHarry. În orice caz, lui Harry nu îi surâdea ideea ca toţimembrii familiei Weasley să afle că el, Harry, o luase raznadin cauza câtorva clipe de durere. Doamna Weasley s-ar agitamult mai mult decât Hermione, iar Fred şi George, fraţii luiRon, gemenii care aveau acum şaisprezece ani, ar crede căHarry şi-a pierdut spiritul de aventură. Familia Weasley erapreferata lui Harry. Spera să-l invite în curând să stea la ei(Ron spusese ceva despre Cupa Mondială de Vâjthaţ) şi nu iarfi convenit ca şederea la ei să fie punctată mereu deîntrebări alarmate despre cicatricea lui.Harry îşi apăsă fruntea cu pumnii. Ceea ce îşi dorea de fapt(şi aproape că îi era ruşine s-o recunoască faţă de el însuşi) erasă aibă şi el pe cineva - un vrăjitor adult - căruia să-i poatăcere sfatul fără să se simtă prost, aşa, ca unui părinte, care săţină la el şi care să aibă experienţă în Magia Neagră...Şi atunci găsi soluţia. Era atât de simplu şi atât de evident, HARRY POTTER - POCALUL DE FOC25încât nu îi venea să creadă că nu se gândise mai înainte:Sirius!Harry sări din pat, traversă camera repede şi se aşeză labirou. Trase o bucată de pergament către el, îşi înmuie pana deuliu în cerneală şi scrise: „Dragă Sirius..."Apoi făcu o pauză, gândindu-se cum să se exprime mai bine,încă minunându-se de faptul că nu se gândise la Sirius dela bun început. Ei, poate că nici nu era chiar atât de uimitor...Aflase că Sirius era naşul lui numai în urmă cu două luni.Exista o explicaţie foarte simplă pentru absenţa lui Siriusdin viaţa de până atunci a lui Harry... Sirius fusese închis laAzkaban, îngrozitoarea temniţă a vrăjitorilor, păzită straşnicde creaturi înfiorătoare, numite Dementori, nişte bestii oarbe,care absorbeau energia din sufletele prizonierilor. Aceştiaveniseră să-l caute pe Sirius la Hogwarts, după ce reuşise săevadeze de la Azkaban. Sirius fusese închis degeaba. Eranevinovat de toate crimele pentru care fusese condamnat.Toate erau opera lui Peter Pettigrew, zis Şobo, adeptul luiCap-de-Mort. Aproape toată lumea îl credea mort pePettigrew, ucis de Sirius Black. Dar Harry, Ron şi Hermione,care ştiau adevărul, reuşiseră în anul precedent să îl demaştepe Şobo, deşi numai profesorul Dumbledore îi crezuse.Timp de o oră - minunată oră! - Harry fusese convins căputea pleca în sfârşit de la familia Dursley, pentru că Sirius îioferise un cămin, de îndată ce numele i-ar fi fost reabilitat.Însă pierduse această şansă, fiindcă Şobo reuşise să scape,înainte de a fi predat Ministerului Magiei, astfel că Siriusfusese nevoit să fugă iar, ca să scape cu viaţă. Harry îl ajutasesă fugă, călare pe Buckbeak, Hipogriful lui Hagrid. Şi deatunci, Sirius era fugar. Harry se gândise toată vara la căminulpe care ar fi putut să-l aibă, dacă nu le-ar fi scăpat Şobo. Îivenise şi mai greu să se întoarcă la rudele lui, ştiind că fuseseatât de aproape de a scăpa de ele pentru totdeauna.HARRY POTTER - POCALUL DE FOC26Cu toate acestea, Sirius îl ajutase pe Harry, chiar dacă nuputea fi cu el. Datorită lui Sirius, Harry putea să-şi ţină acumîn camera lui toate lucrurile de şcoală. Înainte, familia Dursleynu-i permisese acest lucru. Strădaniile rudelor lui Harry de a-lface cât mai nefericit fuseseră oarecum temperate de frica deputerile lui. Din această cauză, în fiecare vară, înainte de varaaceea, îi închideau cufărul de şcoală în nişa de sub scări.Atitudinea lor se schimbase însă de când aflaseră că naşullui Harry era un criminal periculos. (Harry uitase înadins să lespună că Sirius era nevinovat!)Harry primise două scrisori de la Sirius, de când se întorseseîn casa de pe Aleea Boschetelor. Amândouă fuseserăaduse nu de bufniţe (cum se obişnuieşte la vrăjitori), ci de pă-sări tropicale mari, viu colorate. Hedwig nu îi privise cu ochibuni pe aceşti intruşi fosforescenţi şi acceptase cu greu să ledea voie să bea din vasul ei de apă, înainte de a face călătoriaînapoi. Lui Harry, pe de altă parte, îi plăcuseră, fiindcă îlduceau cu gândul la palmieri şi la nisipul fin şi alb, sperândcă, oriunde ar fi fost (Sirius nu pomenea niciodată lucrul acesta,ca nu cumva scrisorile să fie interceptate), naşul lui se sim-ţea bine. Lui Harry îi venea greu să-şi imagineze că Dementoriiputeau să supravieţuiască multă vreme în soarele puternic.Poate că de aceea plecase Sirius spre sud. Scrisorile luiSirius, care erau acum ascunse sub scândura dezlipită de subpatul lui Harry, păreau vesele şi în amândouă Sirius îi reamintealui Harry că putea să apeleze la el ori de câte ori aveanevoie. Ei bine, acum chiar că avea nevoie...Lumina de la lampa lui Harry părea să slăbească, o dată celumina rece şi cenuşie care preceda răsăritul se furişa încameră. În sfârşit, când soarele răsărise de-a binelea, cândpereţii camerei sale se făcuseră aurii şi din camera UnchiuluiVernon şi a Mătuşii Petunia răzbăteau zgomote, Harry îşicurăţă biroul de bucăţile de pergament mototolite şi reciti HARRY POTTER - POCALUL DE FOC27scrisoarea.Dragă Sirius,Îţi mulţumesc pentru ultima scrisoare. (Pasărea aceea afost enormă, abia a putut să intre pe fereastră!)Aici lucrurile sunt ca de obicei. Regimul pe care îl ţineDudley nu merge foarte bine. Mătuşa mea l-a găsit ieriascunzând gogoşi în camera lui. l-au spus că n-or să-i maidea atât de mulţi bani de buzunar, dacă o să continue să mă-nânce pe ascuns, aşa că Dudley 5-a supărat foarte tare şi şi-aazvârlit jocul PlayStation pe fereastră. Jocul e un fel dechestie computerizată, cam stupid de fapt, având în vedere cănici măcar nu are Mega Mutilation, Partea a III-a, care să-imai distragă atenţia de la mâncare.Eu sunt bine, mai ales din cauză că toţi sunt îngroziţi că osă apari şi o să-i transformi în lilieci, dacă te rog eu!Totuşi, azi-dimineaţă s-a întâmplat ceva straniu. M-adurut iar cicatricea. Data trecută când s-a întâmplat, a fostpentru că intrase Cap-de-Mort în castelul Hogwarts. Darpresupun că nu are cum să fie în apropierea mea acum, nu?Ştii cumva dacă cicatricele făcute de blesteme dor, chiar dacăau trecut mai mulţi ani?O să-ţi trimit scrisoarea cu Hedwig, când se întoarce.Acum e plecată la vânat. Salută-l pe Buckbeak din parteamea.HarryDa, îşi zise Harry, pare să fie bine. Nu era cazul să-i maispună şi de vis, nu vroia să pară foarte îngrijorat. Împachetăpergamentul şi îl puse pe birou, pregătit pentru când se vaîntoarce Hedwig. Apoi se ridică, se întinse şi deschise iar HARRY POTTER - POCALUL DE FOC28dulapul. Fără să se uite în oglindă, începu să se îmbrace,pentru a coborî la micul dejun. HARRY POTTER - POCALUL DE FOC29— CAPITOLUL III —INVITAŢIACând Harry ajunse în bucătărie, cei trei Dursley erau dejaaşezaţi la masă. Chipul mare şi roşu al Unchiului Vernon eraascuns în spatele ziarului de dimineaţă, iar Mătuşa Petuniatăia un grepfrut în sferturi, cu buzele strânse peste dinţii ei cade cal.Dudley era furios şi morocănos, şi părea să ocupe şi maimult spaţiu decât de obicei. Asta spunea ceva, având în vederecă de obicei ocupa de unul singur cam o jumătate din masapătrată. Când Mătuşa Petunia puse un sfert de grepfrut înfarfuria lui Dudley, însoţit de un drăgăstos
