Până la ora douăsprezece fix, în ziua următoare, cufărul luiHarry era plin cu cele mai îndrăgite lucruri ale sale: pelerinacare îl făcea invizibil, pe care o moştenise de la tatăl său,mătura pe care o primise de la Sirius, harta vrăjită a casteluluiHogwarts, pe care o primise anul trecut de la Fred şi GeorgeWeasley. Îşi golise spaţiul secret de sub podeaua de sub pat,căutase prin toate ungherele camerei cărţi de vrăji sau pene descris uitate şi dăduse jos de pe perete calendarul pe care ţineasocoteala zilelor care îi mai rămăseseră până la întâiseptembrie, când urma să se întoarcă la Hogwarts.Atmosfera din casa de pe Aleea Boschetelor, numărul 4,era foarte încordată. Sosirea iminentă a unor vrăjitori la eiacasă îi făcuse pe membrii familiei Dursley irascibili şi neliniştiţi.Unchiul Vernon păruse chiar speriat când Harry îiadusese la cunoştinţă că familia Weasley venea să-l ia la cincifix, în ziua următoare.- Sper că le-ai spus ălora să se îmbrace cum trebuie, serăţoi el deodată. Am văzut eu ce vă puneţi pe voi. Sper camăcar să aibă decenţa să se îmbrace normal.Harry avu un presentiment neplăcut. Rareori îi văzuse pedomnul sau pe doamna Weasley purtând ceva considerat„normal" de către familia Dursley. Copiii lor s-ar fi putut săpoarte haine de-ale Încuiaţilor în timpul vacanţelor, însădomnul şi doamna Weasley se îmbrăcau de obicei cu robelungi, în diferite stadii de uzură. Lui Harry îi păsa prea puţinde ce ar zice vecinii, însă era neliniştit la gândul că membriifamiliei Dursley ar putea fi extrem de nepoliticoşi cu familiaWeasley, dacă ar apărea aşa cum îşi închipuia Unchiul Vernon HARRY POTTER - POCALUL DE FOC42că arată vrăjitorii în carne şi oase.Unchiul Vernon îşi pusese cel mai bun costum. S-ar fiputut crede că era un gest de ospitalitate, dar Harry ştia preabine că Unchiul Vernon vroia să pară impozant şi să-iintimideze. Dudley, pe de altă parte, era străveziu. Şi nu dincauza curei de slăbire, ci de frică. În urma ultimei întâlniri cuun vrăjitor adult, Dudley se alesese cu o codiţă de porc care îisfredelea pantalonii, iar Mătuşa Petunia şi Unchiul Vernonfuseseră nevoiţi să plătească operaţia de îndepărtare a acesteiala o clinică particulară din Londra. Prin urmare, nu era chiaratât de surprinzător că Dudley îşi tot trecea mâna peste fund şise plimba prin camere, mergând în diagonală, parcă pentru anu oferi aceeaşi ţintă duşmanului.Prânzul fu o masă aproape mormântală. Dudley nu protestăîn nici un fel în legătură cu mâncarea (brânză de vaci şi ţelinărasă). Mătuşa Petunia nu mâncă absolut nimic. Ţinea mâinileîncrucişate şi gura pungă, părând să-şi mestece limba, pentru aţine în frâu cuvintele grele, pe care tare ar fi dorit să i learunce lui Harry în faţă.- Şi zici că vin cu maşina? Sigur? răcni Unchiul Vernonpeste masă.- Hm, făcu Harry.Nu se gândise la asta. Cum intenţiona familia Weasley să îlia cu ei? Nu mai aveau maşină. Vechiul Ford pe care îl avuseserăodată hoinărea în prezent prin Pădurea Interzisă de laHogwarts. Însă anul trecut domnul Weasley împrumutase omaşină a Ministerului Magiei. Probabil că şi în ziua aceeaavea să facă la fel...- Cred că da, zise Harry.Unchiul Vernon pufni în barbă. În mod normal, ar fiîntrebat ce maşină avea domnul Weasley. Îi plăcea să-i judecepe ceilalţi bărbaţi după cât de mari şi scumpe erau maşinilelor. Însă Harry se îndoia că Unchiul Vernon l-ar fi plăcut pe HARRY POTTER - POCALUL DE FOC43domnul Weasley chiar dacă ar fi condus un Ferrari.Harry petrecu cea mai mare parte a după-amiezei în camerasa. Nu o mai putea suporta pe Mătuşa Petunia, care seuita afară printre draperii, din cinci în cinci secunde, de parcăs-ar fi anunţat că scăpase pe străzi un rinocer de la GrădinaZoologică. În sfârşit, la cinci fără un sfert, Harry coborî însufragerie.Mătuşa Petunia umfla pernele cu un zel fanatic. UnchiulVernon se prefăcea că citeşte ziarul, însă ochii săi mici nu semişcau pe rânduri şi Harry era convins că de fapt asculta cuurechile ciulite, aşteptând să audă o maşină care se apropia.Dudley stătea ghemuit într-un fotoliu, cu mâinile grăsaneîncleştate sub fund. Harry nu mai putu suporta tensiunea. Ieşidin cameră şi se duse să se aşeze pe scările din hol, cu ochiiaţintiţi pe ceas. Inima îi bătea să-i spargă pieptul de emoţie şinerăbdare.Însă ora cinci trecu precum venise. Unchiul Vernon începusesă transpire în costumul său. Deschise uşa din faţă,cercetă strada şi apoi îşi retrase capul rapid.- Au întârziat! se răsti el la Harry.- Ştiu, zise Harry. Poate că... sunt prinşi în trafic... sau cevade genul ăsta.Cinci şi zece... Apoi cinci şi un sfert... Harry începea să fieşi el îngrijorat. La cinci şi jumătate, îi auzi pe Unchiul Vernonşi pe Mătuşa Petunia schimbând replici scurte în sufragerie.- Nici un pic de respect!- Dacă aveam altceva de făcut?- Poate cred că îi invităm la cină, dacă întârzie...- Ei bine, pot să-şi pună pofta-n cui, zise Unchiul Vernonşi Harry îl auzi cum se ridică şi începe să se plimbe prinsufragerie. Or să-l ia pe băiat şi or să plece, n-or să mai ră-mână la masă! Asta dacă mai vin. Probabil că au greşit ziua.Cei ca ei nu pun mare preţ pe punctualitate. Sau au o maşină HARRY POTTER - POCALUL DE FOC44amărâtă care s-a stri... AAAAAAAAAAAH!Harry tresări. Din partea cealaltă a sufrageriei se auzirăţipetele îngrozite ale celor trei Dursley. În clipa următoare,Dudley veni fuga în hol, înnebunit de frică.- Ce s-a întâmplat? îl întrebă Harry. Spune odată!Însă Dudley nu părea să fie în stare să vorbească. Cumâinile încă încleştate de fund, fugi cât de repede putu înbucătărie. Harry se grăbi să se ducă în sufragerie.Din spatele şemineului baricadat, de după cărbunii falşi, seauzeau nişte zgomote şi râcâieli puternice.- Ce este? sări Mătuşa Petunia, care se lipise de perete şi seholba îngrozită către foc. Ce se întâmplă, Vernon?Se lămuriră în câteva secunde. Se auziră câteva voci dinspatele şemineului blocat.- Au! Fred, nu! Du-te înapoi, ceva nu e în regulă... Spune-ilui George să nu... Au! George, nu, nu mai e loc, du-te înapoirepede şi spune-i lui Ron...- Tată, poate ne aude Harry şi ne deschide drumul...Se auziră bătăi în peretele din spatele focului fals.- Harry? Harry, ne auzi?Soţii Dursley îl priviră pe Harry ca nişte lupi întărâtaţi.- Ce este asta? răcni Unchiul Vernon. Ce se întâmplă?- Au... Au încercat să vină cu pudră Zvrr, zise Harry,stăpânindu-şi cu greu dorinţa nebună de a izbucni în râs. Potcălători şi prin foc... dar aţi blocat şemineul şi... Staţi puţin!Se apropie de şemineu şi strigă prin perete.- Domnule Weasley? Mă auziţi?Bătăile se opriră. Cineva din şemineu făcu: „Ssst!"- Domnule Weasley, sunt Harry... Şemineul e blocat. Nuputeţi să veniţi pe aici...- Fir-ar să fie! se auzi vocea domnului Weasley. Ce le-avenit să blocheze şemineul?- Au un foc... electric, le explică Harry. HARRY POTTER - POCALUL DE FOC45- Da? Serios? se auzi domnul Weasley, brusc entuziasmat.Eclectic, zici? La priză? Dumnezeule, trebuie să văd asta... Săne gândim... Au, Ron, ai dat peste mine!Vocea lui Ron se alătură celorlalte.- Ce facem aici? S-a întâmplat ceva?- O, nu, Ron, se auzi vocea lui Fred, plină de sarcasm. Nu,am ajuns exact unde vroiam!- Da, ne distrăm de minune, zise George, a cărui voce abiase auzea, de parcă era strivit de perete.- Băieţi, băieţi... zise domnul Weasley încet. Încerc să măgândesc ce trebuie să fac... A da... sigur... singura posibilitate...Dă-te la o parte, Harry!Harry se trase lângă canapea. Unchiul Vernon se apropieînsă.- Staţi puţin! răcni el către şemineu. Ce aveţi de gând să...BANG!Rezistenţele electrice ţâşniră spre capătul celălalt al camerei,în timp ce şemineul blocat era împins înainte, propulsându-iafară pe domnul Weasley, Fred, George şi Ron într-unnor de praf şi bucăţele de moloz. Mătuşa Petunia ţipă şi căzupeste măsuţa de cafea. Unchiul Vernon o prinse înainte săatingă podeaua şi se holbă, mut de uimire, la o parte a familieiWeasley. Toţi aveau părul roşu ca focul, inclusiv Fred şiGeorge, care erau identici până la ultimul pistrui.- Acum e mai bine, spuse domnul Weasley, scuturându-şide praf roba lungă şi verde şi aranjându-şi ochelarii. Ah,dumneavoastră trebuie să fiţi unchiul şi mătuşa lui Harry!Înalt, slab şi cu un început de chelie, se apropie de UnchiulVernon cu mâna întinsă, însă Unchiul Vernon se dădu înapoicâţiva paşi, cu Mătuşa Petunia ascunzându-se după el.Unchiul Vernon rămăsese fără grai. Cel mai bun costum alsău era plin de un praf albicios, care se aşternuse şi pe părul şimustaţa lui şi îl făcea să arate de parcă tocmai ar fi îmbătrânit HARRY POTTER - POCALUL DE FOC46cu treizeci de ani.- Hm... da... Îmi cer scuze pentru asta, zise domnulWeasley, retrăgându-şi mâna şi uitându-se peste umăr la şemineuldemolat. Este numai vina mea, pur şi simplu nu m-amgândit că nu vom putea ieşi pe partea asta. V-am conectatşemineul la Reţeaua Zvrr doar pentru după-amiaza asta, ştiţi,ca să-l luăm pe Harry. Şemineele Încuiaţilor nu ar trebui să fieconectate la reţeaua noastră, strict vorbind, însă am ocunoştinţă la Transportul Zvrr şi am aranjat totul. Însă îl potrepara imediat, nu vă faceţi griji. O să fac mai întâi un foc casă-i trimit înapoi pe băieţi şi apoi vă repar şemineul, înainte sădispar.Harry era convins că soţii Dursley nu înţeleseseră o boabă.Încă se holbau la domnul Weasley, înmărmuriţi. MătuşaPetunia se ridică şi se ascunse în spatele Unchiului Vernon.- Bună, Harry! zise domnul Weasley vesel. Ţi-ai pregătitcufărul?- E sus, îi zise Harry, întorcându-i zâmbetul.- Îl luăm noi, zise Fred imediat.Făcându-i cu ochiul lui Harry, Fred şi George ieşiră dincameră. Ştiau unde era camera lui Harry, de când îl salvaserăla un moment dat din ghearele Unchiului Vernon, în putereanopţii. Harry era convins că Fred şi George mureau decuriozitate să-l vadă pe Dudley, auziseră atâtea despre el de laHarry.- Bine, zise domnul Weasley, dând din mâini, în timp ce sestrăduia să înlăture penibila tăcere. Ce... Ce casă drăguţăaveţi!Având în vedere că sufrageria altădată imaculată era acumacoperită de praf şi de bucăţi de cărămidă, această remarcă nule făcu deloc plăcere soţilor Dursley. Chipul UnchiuluiVernon se învineţi iarăşi, iar Mătuşa Petunia rămase cu ochiiholbaţi, mestecându-şi iar limba. Dar păreau prea speriaţi HARRY POTTER - POCALUL DE FOC47pentru a mai spune ceva.Domnul Weasley se uită în jur. Adora orice avea legăturăcu Încuiaţii. Harry îşi dădu seama că de-abia aştepta să seducă să examineze televizorul şi videocasetofonul.- Merg cu eclecticitate, nu? spuse el pe un ton atotştiutor.A, da, uite priza. Eu colecţionez prize, îi spuse el UnchiuluiVernon. Şi baterii. Am o colecţie impresionantă de baterii.Soţia mea crede că sunt nebun, dar ce să fac dacă-mi plac...Era evident că şi Unchiul Vernon era de aceeaşi părere cudoamna Weasley. Se mută puţin spre dreapta, acoperind-o înîntregime pe Mătuşa Petunia, de parcă ar fi crezut că domnulWeasley ar putea să-i atace în orice moment.Dudley apăru subit în cameră. Harry auzi zgomotul făcutde cufărul său tras pe scări de Fred şi de George şi ştia căsunetele acelea îl scoseseră pe Dudley din bucătărie. Dudleyse lipi de perete, privindu-l pe domnul Weasley îngrozit şiîncercă să se ascundă în spatele părinţilor lui. Din nefericire,Unchiul Vernon, destul de solid pentru a-i fi pavăză MătuşiiPetunia, care era ciolănoasă şi slabă, nu era nici pe departedestul de lat pentru a-l ascunde pe Dudley.- Ah, şi el este vărul tău, nu-i aşa, Harry? întrebă domnulWeasley, făcând o altă încercare îndrăzneaţă de a conversa.- Da, zise Harry, el e Dudley.Harry şi Ron schimbară nişte priviri rapide, apoi îşi mutarăprivirile în altă parte, făcând cu greu faţă tentaţiei de a izbucniîn râs. Dudley nu îşi dezlipea mâinile de fund, de parcă i-ar fifost frică să nu îi cadă. Domnul Weasley, pe de altă parte,părea cu adevărat îngrijorat de comportamentul straniu al luiDudley. Într-adevăr, din tonul vocii sale când vorbi mai peurmă, Harry fu convins că domnul Weasley credea că Dudleyera la fel de nebun precum îl credea familia Dursley pe el, cusingura diferenţă că domnul Weasley simţea mai degrabăcompasiune pentru Dudley, în loc de frică. HARRY POTTER - POCALUL DE FOC48- Ai avut o vacanţă plăcută, Dudley? îl întrebă el cublândeţe.Dudley începu să scâncească. Harry văzu cum mâinile i sestrâng şi mai tare în jurul fundului său enorm.Fred şi George se întoarseră în cameră, cărând cufărul luiHarry. Aruncară o privire în jur şi îl zăriră pe Dudley. Pefeţele lor apărură rânjete răutăcioase, identice şi ele.- Ei, bine, zise domnul Weasley. Să plecăm, nu?Îşi suflecă mânecile şi îşi scoase bagheta. Harry îi văzu pecei trei membri ai familiei Dursley lipindu-se de zid într-osingură mişcare.- Incendio! zise domnul Weasley, aţintind bagheta cătregaura din peretele din spatele lui.Din şemineu se ridicară flăcări, pârâind vesele, de parcă arfi ars aşa de ore întregi. Domnul Weasley scoase un săculeţdin buzunarul său, îl desfăcu, luă un vârf din pudra aflată în elşi îl aruncă în flăcări, care se făcură pe dată verzi ca smaraldulşi se înteţiră.- Haide, Fred, du-te tu primul! îi zise domnul Weasley.- Venim, făcu Fred. O, nu... stai puţin...O pungă de dulciuri se revărsase din buzunarul lui Fred, iarconţinutul ei se rostogolea acum în toate direcţiile. Bomboanemari şi mici, în ambalaje multicolore.Fred se aplecă, le strânse şi apoi le făcu vesel cu mânacelor trei Dursley, după care păşi direct în foc, zicând clar„VIZUINA!". Mătuşa Petunia scoase un mic ţipăt speriat. Seauzi un sunet ca un fâlfâit de aripi şi Fred dispăru.- Bine, acum George, zise domnul Weasley. Ia şi cufărul!Harry îl ajută pe George să ducă spre foc cufărul şi să-l ridiceîn picioare, ca să-l poată apuca mai bine. Apoi, cu un al doileafâlfâit, George strigă „VIZUINA!" şi dispăru şi el.- Ron, tu urmezi, zise domnul Weasley.- Pe curând, zise Ron către familia Dursley. HARRY POTTER - POCALUL DE FOC49Îi zâmbi larg lui Harry, apoi păşi în foc, strigă şi el„VIZUINA!" şi dispăru.Acum nu mai rămăseseră decât Harry şi domnul Weasley.- Păi... La revedere, le spuse Harry rudelor lui.Aceştia nu răspunseră nimic. Harry se duse către foc, darchiar când ajunse la marginea şemineului, domnul Weasley îlopri. Se uită uimit la familia Dursley.- Harry v-a zis la revedere, spuse el. Nu l-aţi auzit?- Nu contează, îi spuse Harry încet domnului Weasley.Sincer, nu îmi mai pasă.Domnul Weasley nu îşi luă mâna de pe umărul lui Harry.- Nu o să vă mai vedeţi nepotul până vara viitoare, îi spuseel Unchiului Vernon, uşor indignat. Sunt sigur că vreţi să văluaţi la revedere, nu-i aşa?Chipul Unchiului Vernon era roşu de mânie. Ideea ca omulcare tocmai îi distrusese jumătate din sufragerie să-i mai deaşi lecţii de bună purtare părea să-i producă o infinită suferinţă.Dar domnul Weasley avea încă bagheta în mână, iar ochiiUnchiului Vernon căzură imediat pe ea, după care spuse cât seputea de rece: „La revedere!"- Pe curând, spuse Harry, păşind cu un picior în flăcărileverzi, care îi dădeau o senzaţie plăcută de vânt cald.În acel moment însă, din spatele său se auzi un sunetîngrozitor, ca şi când cineva s-ar fi înecat, şi Mătuşa Petuniaîncepu să urle.Harry se întoarse, Dudley nu mai era în spatele părinţilorlui. Era îngenuncheat lângă măsuţa de cafea şi gata să se sufocecu o panglică scârboasă, mov, lungă de o jumătate demetru. O secundă mai târziu, Harry îşi dădu seama cu uimirecă panglica era de fapt limba lui Dudley. În faţa lui, pe podea,era un ambalaj colorat în care se aflase o bomboană.Mătuşa Petunia se aruncă pe jos lângă Dudley, apucă decapătul limbii sale lungi şi încercă să i-o smulgă din gură. HARRY POTTER - POCALUL DE FOC50Bietul Dudley ţipă, pe bună dreptate, şi o afurisi mai rău caniciodată, încercând să o dea la o parte. Unchiul Vernonzbiera şi îşi agita mâinile, iar domnul Weasley trebui să ridicemult glasul pentru a se face auzit.- Nu vă faceţi griji, o să-l ajut eu! strigă el, apropiindu-sede Dudley cu bagheta ridicată, însă Mătuşa Petunia ţipă şi maitare şi se aruncă asupra lui Dudley, apărându-l de domnulWeasley.- Nu, zău! zise domnul Weasley disperat. Este ceva simplu...bomboană... Fiul meu, Fred, e tare glumeţ... Dar e nevoiedoar de o Vrajă de Îngurgitare... Cel puţin aşa cred... Vărog, pot să-i fac limba să i se retragă în gură...Dar, departe de a fi liniştiţi, membrii familiei Dursleyintrară şi mai mult în panică. Mătuşa Petunia plângea disperată,trăgând de limba lui Dudley, de parcă era hotărâtă să i-osmulgă, Dudley părea să se sufoce din cauza limbii şi a mameisale, iar Unchiul Vernon, care îşi pierduse controlul de tot,înşfăcă un bibelou şi îl azvârli cu putere către domnulWeasley, care se feri la timp, bibeloul spărgându-se înresturile şemineului.- Nu, zău aşa, nu vă temeţi! zise domnul Weasley, fluturându-şisupărat bagheta. Încerc să vă ajut!Zbierând ca un hipopotam rănit, Unchiul Vernon luă înmână un alt bibelou.- Harry, du-te! Du-te! îi strigă domnul Weasley, cu baghetaîndreptată către Unchiul Vernon. Mă descurc eu!Harry nu vroia să piardă distracţia, însă al doilea bibelouaruncat de Unchiul Vernon aproape că îi atinse urecheastângă, aşa că hotărî că era cel mai bine să îl lase pe domnulWeasley să rezolve totul. Păşi în foc şi uitându-se peste umărspuse şi el: „VIZUINA!" Ultima imagine pe care o surprinsecu coada ochiului fu felul în care domnul Weasley pară cubagheta un al treilea bibelou aruncat de Unchiul Vernon. HARRY POTTER - POCALUL DE FOC51Mătuşa Petunia striga şi îl apăra pe Dudley, iar limba luiDudley se ondula ca un piton mare şi scârbos. Dar în clipaurmătoare, Harry începu să se rotească foarte repede, iarsufrageria familiei Dursley dispăru printre flăcările verzi casmaraldul.
