EUSEBIU +18 * vol 1. 2. 3*

Mihai? care Mihai...

Dimineața următoare toți s-au trezit după ora 12 și micul dejun trecuse demult au ajuns direct la masa de prânz. Se lasă cu liniște nimeni nu aduce aminte de vreun subiect de aseară fiecare este atent să soarbă din lingurile mari supa fierbinte.

- Ce faci, ești bine? Radu o apasă ușor cu mâna pe umar.

 Astăzi este îmbrăcat într-o cămașă bleo închis deasupra cu un pulover gri. Miroase a flori de macadamia iar parul îi este proaspăt spălat pe alocuri nezvântat.

Ayla dă din cap mirată de atenția lui apoi după ce înghite bucățica de pâine  adaugă:

- Mulțumesc, totul e ok!

Bluza ei este croșetată în ochiuri ovale din material Angora cu străluciri sidefii  ușor spre galben pal, părul îi este prins într-o coadă subțire iar ochii mari sunt curați fără vre-un  pic de machiaj.Tenul ii straluceste ca o floare de cires proaspata.

El se așază lângă ea ținându-i un timp îndelungat  palma ei în mâna sa. Se uită atent la gura și ochii ei examinând-o cu precizie.

- Vrei să vorbim după? te pot asculta...

- Ești drăguț, dar nu e nevoie ma descurc.

- Știu eu ce știu... te- ai îndrăgostit și acum suferi nebunește după ceva ce nici tu nu știi că există!

Ayla rămâne bosumflată cu capul plecat neîndrăznind să îl privească în față.

- Dragostea asta înseamnă artă Ayla, trebuie să ai răbdare cu sufletul unui om el se șlefuiește treptat de zgură până ajunge la adevarata lui valoare... știu cum e... te înțeleg perfect.

El o astupă în brațele lui mari într-o îmbrățișare în care ea se afundă cu totul fiind așa de micuța ajungându-i deabia până la gât. De ce sunt  asa de tandre mâinile lui? oare de ce căldura si emotia asta o topește câte puțin.?Din interior un zbucium se declanșează scoțând afară o furtună.

Plange în hohote întrerupând liniștea și privirile tuturor se aținteste  asupra ei.

- Ce s-a întâmplat?... arată Alecs cu mâinile în dreptul inimii, cum pot să te ajut?

- Nimeni nu poate... 

Radu se duce după ea ștergându-i obrajii uzi cu dosul cămășii lui.

- Esti mereu așa de frumoasă? cum faci că și atunci când plangi arăți drăguț...

- Da, știu  eu că  tu faci asta doar ca să mă încânți pe mine... nu sunt drăguță deloc.

Ajunsi în cameră Eusebiu încă doarmea și nu au îndrăznit să îl trezească, așa că decid să continuie discuția la Radu în cameră...

- Apropo stai... Și caută din dulap o batistă nouă, albă cu dungi maro bărbătească...

- Folosește-o, a știut mama de ce tot îmi bagă batiste prin  buzunare.

Era în cameră  sa o curățenie impecabilă și o ordine desăvârșită înafară de laptopul care stătea băgat la încărcat în priză nici nu îți dădeai seama ca locuiește cineva aici.

Un miros plăcut încă se păstra de la baie către camera cu draperiile date la o parte. Lumina soarelui intra lăsând jumătate din cameră într-o pată de umbră și cealaltă în lumina caldă.

- E o zi frumoasă!

- Da, așa mi se pare și mie față de celelate că este  mai însorită.

- Deci... să vedem cum stau lucrurile la tine... să ghicesc eu. 

Sedusă și abandonată în trecut, iar acum îți este teama de o nouă relație?

- Da... oarecum zice ea mirată de tandrețea și vocea blândă cu care se confruntă.

Din minibar scoate o sticlă de apă minerală sigilată și cu ochi întrebători arătându-i și un pahar de pe noptiera șoptește...

- Vrei?

- Plată nu ai?

- Sigur și Mirinda, Sprite, Cola, ce îți place?

- Plată, apă plată.,multumesc.

Turnând apă rece în pahar el se așază în fața ei aproape simțindu-i  respirația.

- Deci... cât a trecut de când... te-ai despărțit?

- Nu ne-am despărțit, el a murit...

 Și gura ei da să explice ceva, dar se îneacă într-un plâns cutremurat, grotesc cu sunete înfricoșătoare. Durerea reprimată iese acum  și lacrimile curg în valuri  groase... El o susține cand ea se întinde chircită pe pat... Stă cu ochii închiși permițându-și să retrăiască acum bucăți din umbra trecutului.

- Știu cum  te simti  Ayla, te înțeleg  perfect de aceea sunt aici și eu am pierdut un prieten demult, tare demult în copilarie s-a înecat fără ca eu să îl pot salva... of draga de tine, nu mai plânge totul este bine acum.

- Îl chema Mihai, era atât de frumos și blând... cu ochii albaștri ca cerul știi... până când... daca... eu... el... numai el mă proteja... ei, au făcut totul ah... imi pare atat de rau, lacrimile curg  din nou șiroaie ca dintr-un izvor nesecat.

Ayla se abandonează într-un tremurat șocant iar Radu o supraveghează acompaniat de câteva turturele ce se aud prin fereastra deschisă. Copacii  își înclină crengile goale în bătaia vântului iar cerul își aduna nori plumburii ca o ceață de soldați.

- Îmi place bluza ta.

- Da, o am de la Mihai.

La media Radu