Dacă ești băiat... decât să îți bați joc de o fată mai bine IUBESTE-O.
Asa cum poti tu...
Fii sigur că merită.
Sunt fete tinere care căutându-și iubirea cad în...
Cateva suvite din par cad pe ochii ei intunecati  de lacrimi .Statu o vreme asa sa vada acolo ce poate sa fie  dar nu  vedea nimic altceva decat aceleasi lucruri pe care le stia deja.Era aceiasi tensiune electrica ca la inceput ,un zambet firav aparea pe buzele ei stranse in inclestare.
-In stanga, se aude  vocea lui  Dorian ,langa perete.
In coltul acela intunecat aplecat intr-o parte si sprijinit cu o mana de un fotoliul maro ,un barbat zacea de-a curmezisul .Umbra lui se lungea pe  perete  si arata  ca un animal incovoiat stand ranit .
Hainele ii erau ude strans lipite de trup  si respira  din greu.Pantalonii stateau stransi  de pulpele lui puternice asezate direct pe muschii in  contur exact ca ale unui fotomodel ,camasa desfacuta  neagra statea  deoparte  lasand pieptul la vedere care urca si cobora in ritmul respiratiei alerte.
-Eusebiu?
ea il intoarce in partea  ei  ca sa  il poata vedea mai bine .Intunecat in privire si cu buzele seducatoare picurate acum cu un strop de amaraciune si nebunie .
Da ea il recunoaste.
Trupul lui emana acelas miros barbatesc  si aceiasi energie debordanta.Isi aducea aminte clar sexul lui cum a patruns-o adanc si inca simtea prezenta lui in interiorul ei.
Dureros il cerea din nou si mai mult.
-M -ai  ucis iubita cu absenta ta,mai ucis!.
Parul lung castaniu  astupa jumatate din maxilarul ,nu intelegea prea bine cine este  si totusi poate si-l imagineaza  cu mintea ei  , tragand   de el  intr -o  parte se clatina pe spate .....barbatul acela este ca un inger,ranit atat  de frumos este , recunoaste trasaturile si toate liniile fetei acum de aproape.Lumina palida i-l arata  pe el in toata splendoarea sa.Ochii intunecati magnetici o arde pana in adancul sufletului o scrjeleste mentinand-o in alerta.
Vanjos,inalt si ranit intr-o balta de sange visiniu el ,o poseda clar .
-Vai,de ce?te -ai ranit singur nu pot sa cred asta ah, esti nebun?
-Pentru ca trebuia Ayla,pentru ca trebuia sa iti platesc greseala mea !
Se balbaia  barbatul cu broboane de traspiratie pe frunte.Cu o neliniste necontrolata ea il strange la piept aducandu- i  mereu saruturi pe fata inchistata de durere.Nu ii raspunde inapoi ramane acolo ca o papusa inerta.
Privirea lui ascutita o impresoara cerandu-i socoteala ca o inpunsatura de cutit atat de adanc  atat de profund.Doua suflete se recunosc si primul gand este sa se inece unul in altul.
-Unde ai fost pana acum ,unde?
incerca ea  cu disperare sa astupe ranile din care sangele inca colotea....in afara.
-Dorian, te rog ajuta-ma este ranit....nu stiu ce sa fac, cum sa....ajuta-ma .....suna la salvare.
Insa nici urma de Dorian in incapere el se facu nevazut lasand pe cei doi iubiti sa se descurce singuri.
Se inunda singura in lacrimi dar ,Eusebiu  este foarte  calm  cu bratele departate .Are vocea domoala dulce.
-Vino,iubita mea frumoasa vino,,sa ma cunosti intradevar cum sunt..mort dupa tine!
-Mi-e frica!
-Nu iti fie....alinta-ma iubita,,alinta-ma doar.Vreau sa fii ultimul lucru pe care il iau cu mine acolo.....
Mainile ei nu pot sa cuprinde partile lui din corp,tremura in socul vederii dar si cel al despartirii.
...........................................Nici sa planga numai poate lacrimile stau sugrumate in gatlejul uscat,este disperata si intra in soc traumatic.
-Cred ca o sa ma duc iubito,,cred ca o sa ma duc!
-Unde?
-Dincolo ,
-Minti,minti ...............scrasni ea, minti nu  poti te duci nicaieri  eu abia acum am sosit eu unde sa te duci, unde?
Scanceste precum un copil mic si degeaba il clatina de maini el nu face nici o miscare.Vrea sa il ajute,trece cu buzele peste gura lui respirand aerul in locul sau.Mainilee ei pleznesc obrajii lui care tot palizi raman.
-Sa nu indraznesti sa mori,sa nu indraznesti.....
A fost dezamagita si de data aceasta,din nou de barbatul pe care ea si-l dorea cu toata puterea .
Rebela inima ei de fel se asterne acum in zapada purpurie a abandonului.Il preda mortii care isi intinde tenebroasele-i gheare.
Ea cade tacuta si plapanda in bratele lui inerte este atat de fericita  acum....si totodata trista  neputinta o cuprinde ca un inger al intunericului afundand-o mai mult in frica.Intunericul isi intinde aripile largi  incercand sa ii devoreze pe amandoi cu pofta lui nebuna de a inghiti  viata.
Undeva aruncat sub picioarele mesei lama din otel  sclipeste in vapaia lumini de  bec.
Afara duduie furtuna dezlantuita amestecand povestea lor cu un vis de iarna.
Urgia a inceput sau  deja s-a farsit.
Fereastra mica cu perdelele prafuite arata zapada cu fulgi mari in forme de stelute ce cad linistite peste intreaga asezare.Tacerea nu este liniste ci tacerea ei este disperarea in absenta  ajutorului cedeaza in linistea lui.Pur si simplu asculta acea tacere impreuna lipsita de orice intentie pentru a lupta ,fara a cauta ceva..
Viata....
Viata sustine moartea in ea insasi
Viata?
O clipa de ragaz celebreaza viata pana la venirea intunericului.Doar pura ascultare a tot ceea ce este,si totul devine prezent.
LINISTE.
Barbatul ranit se odihneste in bratele unei femei goale acolo unde lumina s-a stins lin lasand doar flacarile unui foc de stejar sa palpaie agale .
SFARSIT!
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
