EUSEBIU +18 * vol 1. 2. 3*

Jocul

Jocul i se pare plictisitor Aylei dar pentru că era aici pentru distracție cu toții continuă timid să joace. Cărțile se împart la toti și celui care pierde i se dă o pedepsă care trebuie neaparat respectată. Sau făcut echipele doi câte doi. Întorcând privile copii izbucnesc în râs încercând să ghicească ce cărți are vecinul de lângă ei.

- Nu te uita!

- Nu am vazut dragă nimic din cauza coatelor tale, răspunde Dorian care stă așezat turcește lângă Ayla.

- Ești cu mine în echipă nu te mai feri.Fi atentă la semn când o să ți-l fac, ok?

- Da!

Eusebiu încearcă să adopte un chip relaxat dar piciorul pe care îl clatină ușor îi arată o ușoară nervozitate.

- Ați pierdut voi, ce proști sunteți  băi nu ați fost atenți la semn l-am văzut eu până să îl  ghicească Ayla! țipă deodată  băiatul de lângă ei.

- Of îmi pare rau, dar ce semn ai făcut că nici nu te-ai mișcat?

- Pedeapsa mea este, pedeapsa mea este... să... stați cu mâinile legate o noapte sau nu stați....  Să stați amândoi încuiați o ora în toaletă.

- Ce pedeapsă e asta? vorbește țâfnos Eusebiu aruncând cărțile jos, nu există așa ceva.

- Ce mă! pedeapsa e pedeapsă eu cum am îndeplinit-o pe a ta anul trecut mai știi în chiloți pe hol?

Și restul îl susțineau pe Ciprian care râdea de mama focului.

- Și când? azi, mânie întreabă Dorian foarte calm cu mâinile în aer, zi mă când vrei?

- În seara asta la ora 10.

Ayla caută în jur o privire ceva care să o susțină, dar nimeni nu o bagă în seamă. Eusebiu îl ia de cămașă pe Ciprian și se retrag deoparte într-un colț din cameră. Vorbesc amândoi încet și codificat. Eusebiu gesticulează iar Ciprian îi arata din umeri și îi spune:

- Nu am ce să îți fac jocul e joc și pedeapsa rămâne o pedeapsă.

- La masă! să mergem la masă, am o foame de lup.

-Vrei să te car în spinare iubita mea strigă Ciprian dupa Leila.

- Da, dii căluțule diiii!

Eusebiu rămâne tăcut și Ayla se îmbrăca cu paltonul  deschizând ușa ca să iasă afară.

- Unde crezi că  te duci? Trebuie să mâncam acum, vii cu mine la masă.

- Să vad împrejurimile.

- Acum!  nu poți aștepta până mâine? mergem cu toții.

- Cine zice că nu pot? tu?

-Da, eu zic.

- Nu mă interesează ce zici, eu vreau acum să ies.

- Stai două minute mă îmbrac și vin cu tine.

Zăpadă încremenită în puterea lunii dă luciri albastre și datorită luminițelor colorate ce împânzesc tot locul... Aerul rece pătrunde până în plămâni răcind imediat și celelate organe. Fata se acoperă cu o pojghiță de aer rece iar suflarea iese sub formă de aburi in vâlvătăi rotunde.

- Brrr ce frig e....

- Dar cum crezi că e la munte, cald!

Locul este frumos cu o grădină mare, aleii și băncuțe goale. Câțiva copaci străjuiesc drumul până la șosea. Trec și oameni cu sănii și cu copii bucuroși țipând . În apropierea lor un cuplu se săruta cu  mare foc   pe o bancă plină de neaua rece. Se uită amândoi la ei apoi se întâlnesc în priviri.

- Ascultă-mă știi că îmi placi da? nu vreau să ne certam cât suntem aici doar ascultă-mă, ok?

- Ce e Eusebiu ce e? nu ai făcut armata și vrei să o faci acum cu mine?

- Ha ha ha tare asta... ai uitat sunt ofițer de marină, armata sunt eu!
Ai grijă când rămâi cu Dorian este foarte alunecos nici nu îți dai seama când...

- Când ce ?

- Ai să vezi, tu fi doar atentă! te rog.

- Hai la masă o să închidă și mor de foame dacă nu mănânc ceva mi-e teamă că o să mănânc din tine.

La media Florin.