Ai vrea de fapt să ştii...

Sapte - Impulsul

Heeei! Am revenit cu un nou capitol. Sper sa nu va suparati pe mine ca nu am mai scris la poveste.  :*  :X   >:D<   Si sper sa va placa capitolul. Vreau sa va stiu parerile.  :">

__________________________________________________________________'

Sapte - Impulsul

- Deci, un prieten de-al meu are un verisor al carui unchi este acel gardian - daca trebuie sa-i spun asa - pentru ca nu-si face de treaba prea bine. Si de abia daca mai vede luminitele de pe pereti. De aceea m-a lasat sa intru cu tine... o prietena, ii explica Patrick.

Saya se concentra sa absoarba informatiile spuse de acesta. Repeta fiecare cuvant in parte in minte. Si le mai repeta si a doua oara. Dar nu avea rost, caci cu cat le rostea de mai multe ori cu atat isi pierdeau mai mult din sens. Era ametita. Ar fi vrut sa traga un pui de somn - dupa ce a dormit seara trecuta asa iepureste. Si asta a facut-o sa se gandeasca la Chace. Pentru prima oara de cand intrase in club.

Oare a observat ca am disparut? Desigur... si ce-o fi facut? Oare ma cauta, sau... statea? se intreba ea ingrijorata. Dar intrebarea care o macina incontinuu era "Macar simte ceva, acolo cat de mic pentru mine?".

Isi scutura capul agitata, de parca ar fi vrut sa se scuture de toate grijile. "Distreaza-te!", ii spusese Patrick mai devreme. Iar acum suna ca un ecou in mintea Sayei. Uita de tot, esti cu Patrick, se indemna singura aceasta. Dadu pe spate al-3-lea pahar de tequila si il lasa fara continut, apoi isi fixa privirea in gol. Dupa cateva clipe, tresari :

- Saya? intreba Patrick. Esti bine? adauga vazand ca aceasta se uita la el de parca vazuse extraterestrii in direct.

- D-d-da. De ce n-as fi?

Aceasta incerca sa zambesca, dar ii iesi un zambet cam stramb si sovaitor. Patrick isi lasa capul intr-o parte, de parca ar fi spus "Ei, avem o problema aici". Deschise gura sa il mai asigure inca o data ca este in regula, dar Patrick o lua de incheietura mainii, o strecura prin marea de lume si iesira afara.

Afara se intunecase. Cerul era plin de stele mici sclipitoare de argint, dar luna era nevazuta. Aerul rece al noptii o lovi pe Saya. De asta avea si nevoie. O trezi din visarea ei. Muzica se auzea infundata dinauntru.

- Daca nu te distrezi, atunci ar fi bine sa-mi spui si mie motivul. Poate te pot ajuta.

Saya ridica din sprancene. Nu credea ca Patrick ar fi genul de "haide sa discutam, iti voi da un sfat".

- Vorbesc serios. Aveai o privire... stresata, sa zic asa. Si pun pariu ca la un moment dat nu ai mai auzit nici muzica, nici nimic altceva din jurul tau. Plus ca iti simt incordarea.

- Mmmmm... nu, nu e asa, nu e nimic in neregula.

- Bine. Cum zici tu. Ma voi duce sa vorbesc cu Chace.

Imediat ce Patrick i-a pronuntat numele... Saya a inceput sa devina agitata. Nu, nu, nu, spune-mi ca nu stie si el ca il plac. Spune-mi ca e doar o cincidenta, se ruga ea. Si-a schimbat pozitia, lasandu-si toata greutatea pe piciorul stang, apoi pe cel drept, apoi dinou pe cel stang si...

Patrick ii puse mana pe antebrat, oprind-o.

- Opreste-te, ii spuse. Tu... tu chiar il placi, nu? o intreba peste cateva minute in care statusera tacuti amandoi.

Saya facu ochii mari si nu stia ce sa-i raspunda. Sa-i spuna adevarul sau...? Si-a amintit de inregistrarea facuta noaptea trecuta. Cu alte cuvinte, cine stie ce-o fi spus ea in somn? Il visase pe Chace tot timpul, deci era sansa de 99, (9)% sa fi spus ceva despre el. Deci ce rost mai avea sa se ascunda? 

- De unde stii? intreba ea in schimb.

Grozav. Tocmai i-am confirmat indirect ca il plac pe Chace. Nu putusem si eu sa-l intreb de unde banuieste asa ceva? se mustra ea.