Am reusit IN SFARSIT sa scriu un capitol la povestea asta. Scoala nu mi-a dat voie sa scriu mai nimic. Plus ca sunt pedepsita... ma lasa doar o ora pe zi la calculator. Este groaznic. :-<
Eu sper sa va satisfac curiozitatea cu capitolul acesta. :*
Dupa cum vedeti, incerc sa dedic cate un capitol tuturor celor care imi citesc povestea. :X
Spuneti-mi parerea voastra si votati, va rog! <3
Opt - Supravietuind
Si... luni. Iar vesnica zi de luni. Era groaznic sa te obisnuiesti cu o noua saptamana. Va intrebati de ce? Pai, o noua luni aducea cu ea noi obiceiuri, noi barfe, noi minciuni si tot asa. Tot ce aveai de facut era sa supravietuiesti acestei zile si sa mergi incontinuare pe drumul tau. Bun.
Clopotelul cel vechi suna de zor anuntand inceperea orelor. Mda. El iti era cel mai mare dusman cand suna sa intri in clasa, iar cand suna de pauza iti era cel mai bun prieten.
- Nu imi vine sa cred ce ai putut sa faci! ii reprosa Fayre a-III-a oara in aceea zi de cand Saya ii povestise ce se intamplase seara trecuta.
- Stiuu! Nu ma mai chinui si tu! Habar n-am cum o sa reactionez la vederea lui Patrick... ori a lui Chase, zise Saya coborand scarile si uitandu-se precauta prin jur.
Saya incerca sa-si alunge gandurile in legatura cu ce se intamplase. Numai daca se gandea, inima incepea sa-i bubuie de mama focului. Daca era destula liniste, Fayre ar fi putut sa o auda si ea. "Budi-bum, budi-bum"... sau cam asa ceva. Incerca sa nu se gandeasca... dar pur si simplu nu putea. Era ceva inevitabil. Se daduse batuta si incerca acum sa ia decizia cea mai corecta.
Prima ora aveau civica - iar pentru Saya era o ora neimportanta - deci avea timp sa se gandeasca toata ora. Oricum profesorul nu le reprosa nimic daca nu erau atenti. Pur si simplu vorbea intr-una, dar cine stie cine il asculta? Era mereu o harababura totala la aceea ora.
Fayre se aseza langa Saya, aruncandu-i o privire curioasa. Ce o sa faca ea in situatia asta? se intreba Fayre. Ea stia ca Saya era o persoana plina de surprize, dar... acum le intrecuse pe toate.
- Vrei sa... incepu Fayre, dar Saya o opri ridicand o mana inspre ea.
- Nu vreau decat sa dau timpul inapoi. Sa repar ce tampenie am facut si sa nu ma mai ascund de fiecare daca cand vad ca trece cineva pe hol, crezand ca este unul dintre cei doi. Pe bune acum... ma simt groaznic. Parca mi-a cazut cerul in cap, zise Saya in timp ce se juca nervoasa cu fermoarul penarului ei negru imprimat cu flori multicolore.
- Bine. Atunci te las, iar eu voi fi atenta la profesor de aceasta data, spuse Fayre. Sau nu..., adauga ea cand vazu ca Saya ridica dintr-o spranceana neincrezatoare.
Norocul Sayei ca Chace si Patrick nu erau in aceeasi clasa cu ea. Ei erau in clasa a-VIII-a B.
Saya incepu sa isi insiruiasca in minte optiunile pe care le avea. Putea sa aleaga optiunea cea mai simpla : sa se prefaca ca nu isi aminteste nimic din seara trecuta - doar a baut 3 pahare de tequila. Dar mai era ceva de care Saya nu era sigura. Il vazuse pe Chace apropiindu-se sau nu? Spera ca nu...
Da! Asta era. Asa avea sa faca. Se va comporta cat de normal poate. Saya nu voia sa se mai gandeasca la asta si dintr-o data se simti nerabdatoare sa se sune. Adica era mereu asa, dar acum aparuse un entuziasm in plus. Chiar vroia sa dea ochii cu Patrick, sa-l vada daca era ingrijorat sau indiferent... iar pe Chace astepta sa-l vada asa cum o facea mereu - cu fluturi in stomacel.
Iar acum mai avea aceea problema de rezolvat. Sa ii dovedeasca lui Fayre ca il place pe Matt. Avea sa o faca si pe asta, in cele din urma. Era sigura.
CITEȘTI
Ai vrea de fapt să ştii...
HumorGelozie, respect, dragoste, minciuni, câstiguri, bârfe, pierderi si multe altele iţi trec prin cap când te gândeşi la adolescenţă. Dar le-ai înfruntat vreodată cu adevarat?