Ai vrea de fapt să ştii...

Doi - Micuţa noastră gaură

                                       Doi - Micuţa noastră gaură

Toată noaptea, Saya se gândi numai la Chace. Se gândi dacă mutarea lui va avea un impact asupra relaţiei lor, dacă ea chiar avea o şansă. Fayre îi mai trăgea câte un braţ în faţă, sau un picior în burtă. Saya nu ştia dacă o făcea intenţionat, pentru a nu-şi irosi glasul în a-i spune "Nu te mai gândi la el, dormi!", sau dacă doar dormea şi avea coşmaruri cu Matt.

Dar adevărul era că era ceva între: Fayre era pe jumătate trează, fiind în gardă mereu şi cu ochii pe prietena sa, iar pe cealaltă parte visa că îi dă cu ghiozdanul în cap lui Matthew din nu ştiu ce porcărie pe care o făcuse el. Nimic nou...

Sâmbătă. Prima zi din sfântul week-end. Pentru cei de la Sf. David, ar fi ziua "pregătitoare" pentru ceea ce urmează să faci duminică. Deci stai calm, nu face prostii, să nu cumva să te accidentezi şi să nu mai poţi să-ţi faci de cap.

Două ţipete simultane o treziră pe Saya în dimineaţa de sâmbătă. Unul venea din baie şi era de surprindere, iar celălalt din camera de alături, vesel, de reuşită, sau cam aşa ceva.

După ţipătul lui Fayre, Saya ştiu că nu-i a bună.

Offf, Fayre, mereu trebuie să fi tu aia matinală, se gândea Saya. Şi era adevărat. Fayre mereu se trezea prima, iar Saya niciodată nu o auzea când se dădea jos din pat.

- Saya, aruncă-mi, te rog, ceva tare! s-a auzit vocea lui Fayre din baie.

- Ce? De ce iţi trebuie ceva tare? întrebă confuză Saya, apropiindu-se uşor de uşa baii, ca şi cum în orice clipă Fayre putea să iasă de acolo cu un ferăstrău în mână.

- Nu contează! Doar dă-mi ceva tare şi dureros!

- Dar spune-mi pentru ce! ţipă Saya amuzată şi tot odată enervată.

- Ce zici dacă îţi spun că Matthew s-a hotărât să rămână în cameră cu Chase?

- Oh, păi de ce nu zici aşa?

Asta explica tot, normal. Deşi Saya nu înţelegea de ce i-ar trebui lui Fayre ceva tare, tot nu întrebă. Avea o presimţire că nu era în siguranţă, atâta timp cât Fayre era trezită cu faţa la cearceaf şi gata să explodeze.

Fayre era nervoasă, dar în acelaşi timp confuză şi înduioşată. Tocmai ce dăduse drumul la chiuvetă pentru a se spăla pe faţă, când văzu o gaură, exact sub oglindă. Aşa-zisa gaură avea diametrul de câţiva centimetrii, iar dacă priveai pe partea cealaltă... BANG! Îl zăreai pe Matthew, în toată splendoarea sa, cu părul blond ca aurul căzându-i frumos pe frunte, semănând leit cu un zeu din antichitate şi îmbrăcat numai în nişte pantaloni foarte scurţi, negrii.

- Nu-mi vine să cred de ce eşti în stare! ţipă Fayre, toate cuvintele pronunţându-le rar şi răspicat, simţind cum o roşeaţă uşoară îi străbate faţa.

- Da, ştiu! pufni Matt. Nici mie nu-mi vine să cred că te trezeşti aşa devreme. Prinţesele ca tine tre’ să doarmă mai mult.

- Pe bune? Cât de departe eşti dispus să mergi? exclamă ea exasperată, aruncând orice urmă de vulnerabilitate în urmă.

- Sincer? Nici eu nu ştiu... sau poate că da! Foarte, foarte departe, pentru tine! zise el visător, punându-şi degetul arătător pe bărbie.

- Scuteşte-mă! Şi visează în continuare! Cum naiba ai făcut gaura asta?

- Cu bormaşina, desigur! răspunse Matt, privind-o iscoditor cu ochii lui albaştrii şi limpezi.

- Da, da, cum să nu. Pe bune acum, cum?