< Psyhologic Story > ( A Harry Styles F.F.). ÎNCHISĂ

Capitol 5 Greșeală

Parfumul său mă îmbăta cu fiecare adiere a sa. Oricât de beata aș fi,acest parfum m-ar trage și m-ar învârti mai mult prin lumea vedeniilor și a amețelii decât dublul beții de acum.

- Rayie!mârâi mai puternic de data asta pentru a îmi atrage atenția.

Mi-am închis ochii pentru câteva secunde și am tras o gura mare de aer pentru a imi reveni,dar de îndata ce am deschis ochii tot din fața mea se învârtea.

- Uite Harry,am prieteni aici care mă pot duce. Pot suna un taxi sau pot pur și simplu să merg pe jos dar nu am nevoie de tine pentru a mă duce acasă.am spus cât de articulat am putut.

Oricât de tare aș fi vrut să mă duc cu el nu aș putea face asta. O fata singura intr-o masină cu un dubios la 12 noaptea,nu suna bine. Chiar dacă aș da orice să văd mușchii ăia care îi ascunde sub cămăși.....

Stop.

Harry pufni amuzat.

- Ce fel de prieteni sunt ăștia?întreaba cu o sprânceană ridicată. Prieteni adevarati s-ar duce la filme și la concerte nu la incantațiile secrete pe care le faceți voi.

De îndată ce cuvintele i-au ieșit din gură am început să râd cât m-au ținut plămânii. Ce a spus nu era chiar așa de amuzant în realitate,dar după 2 sticle de vodka orice e posibil.

- Încet Rayie.spuse Harry zâmbind punânduși mâna pe umărul meu.

Parcă ca un medicament,atingerea sa ma făcut să mă opresc instantaneu făcândumă să îmi ațintesc privirea din nou spre ochii săi.
Parcă păcălindu-mi mișcările,involuntar,făceam pași destul de mari spre el,niciodata mutându-mi privirea de la el.

Harry stătea încordat,parcă temânduse de fiecare pas pe care il făceam. Nici el nu isi dezlipea privirea de a mea. In câteva secunde eram in fata lui plasându-mi palmele mici pe pieptul său bărbătesc. El își ridică privirea spre cer expirând greoi,în timp ce îmi indeparta mâinile de pe pieptul său.

- Rayie,te rog,doar haide.spuse el aproape plângânduse.

M-am uitat la grupul meu de prieteni din nou,care râdeau și nici nu îmi simțeau lipsa. Dacă aș fi plecat nimeni nu ar fi observat. Și oricum băutura începea să imi dispara din sange putin câte puțin,fiind înlocuită doar de oboseală.

- Bine.cedez.

- Doamne ajută!își ridică Harry mâinile in aer în semn de exasperare.

Cu capul încă în pământ am chicotit încet la gestul mult prea elaborat.

Mașina lui era mult mai diferită decât mă așteptam. În ciuda aspectului său,dur dar fermecător,m-am așteptat la o mașină pe asemănarea lui. Ar fi putut fi un BMW sau poate un Bugatti,dar in fața mea se afla un Jeep negru strălucitor. Arăta parcă a fost cumpărată astăzi,fără nici un fir de praf sau orice alt ceva care ar fi putut să o facă să arate mai neperfect.
Harry îmi deschise portiera mașinii pentru a intra în locul din dreapta,apoi urcă și el lângă mine. Scaunul din piele crem,contras a culorii mașinii,scârțâia într-un fel plăcut când îmi mișcam corpul.

Harry pornise radioul la un volum rezonabil,melodia Rihanei-Stay,umplând mașina cu un aer melancolios. Priviind în mare chestia asta ar fi cam ciudată,eu cu psihologul meu în mașina sa foarte scumpă,trecut de miezul nopții,aducândumă acasă de la o petrecere după care am ajuns beată. Nu e chiar scenariul unui film de oscar.