< Psyhologic Story > ( A Harry Styles F.F.). ÎNCHISĂ

Capitol 8 Afrodisiac

   Și așa,cu buzele lui peste ale mele,cu respirațiile calde năpustite una peste alta,era cel mai frumos moment pe care l-am avut în toată viața mea. Nici nu pot să descriu cum e să fii din nou fericită după atât timp. Însfârșit simt că am un motiv pentru care nu ar trebuii să las totul deoparte și să mă ascund toată viața mea închisă între patru pereți. Și că noi ne aflam sub cerul înstelat,unde pur și simplu nu te poți abține să nu te simți liber,era un plus. Pentru că oricum mă simțeam liberă cu Harry,ca și cum nu mă mai aflam într-o menghină sufocantă,ci puteam fi eu. Nu eu cea care o vor părinți,nu eu cea înecată în droguri,ci pur și simplu o nouă eu,care îmi place la nebunie.

Stăteam întinși pe patură,pe iarba verde crud,ținându-ne de mână de parcă eram unul. De parcă nu ne-am fi cunoscut acum o săptămână,sau nu am trăi în lumi diferite și am avea scopuri diferite,de parcă sângele ce ne curgea prin vene era acelaș.

Fiecare atingere a sa era mai mult decât o simplă atingere,ceva învia în mine. Îmi bătea inima de o sută de ori mai tare când el se afla lângă mine,dar când mă atingea numărul de bătăi se tripla.
Zâmbeam pe furiș la fiecare lucru mărunt pe care îl făcea,când mi-a adus din mașină jacheta sa și mi-a așezat-o pe umeri.

În noaptea aceea când am ajuns acasă am stat până la trei dimineața,așezată în pat pe spate încercând să retrăiesc acel sentiment. Nu m-am oprit nici o secundă din zâmbit. Și acum mă simțeam ca o adolescentă îndrăgostită,dar nu de un adolescent oarecare ca și cum era cu Alan,de un fantasm devenit realitate,care din miliardele de persoane din lumea asta a sosit chiar în viața mea să mă înnebunească.

Nu îmi amintesc când am adormit,dar îmi amintesc cum m-am trezit de dimineață înjurând de mama focului alarma care îmi făcea urechile să o ia la goană. Dar dimineața mea a devenit mai bună când pe fotoliul meu am zărit jacheta neagră a lui Harry de noapte trecută. Am luat-o în mâini,respirând mireasma plăcută a parfumului lui. Mi-am dat seama că și eu miroseam la fel,și asta mi-a creat cea mai perfectă dimineață,pentru că tot ce era legat de Harry era perfect.

Și în drumul spre școală eram o netoată totală,cred că mai mult de cinci mașini m-au claxonat,întrerupân-du-mă din amintirile mele cu Harry,primind o înjurătură porcoasă din partea mea.
Dar nimic nu îmi putea strica dispoziția,chiar dacă ar fi venit sfârșitul lumii măcar aș fi murit împăcată.

Troy vorbea și vorbea iar eu nu auzeam nimic. Părea destul de încântat despre ce tot bodogănea pe acolo,dar era Troy. Și îmi era cel mai bun prieten,nu se supăra el.
M-a salvat de două ori șoptindu-mi răspunsurile la întrebări la care evident,nu știam nici moartă.
Chiar și la ora de franceză Alan mi-a șoptit când m-a scos la tablă,și asta m-a făcut să îmi pun întrebări. Dar mi-am dat seama că dacă el m-ar fi ajutat ieri,cred că aș fi fost leșinată pe jos. Dar azi,azi nu simțeam absolut nimic,poate doar mirare.

Mă plimbam pe hol cu gândul de a mă duce spre dulapul meu pentru a îmi lua cărțile pentru următoarea oră,când o brunetă tatuată mi-a sărit în spate aproape dărâmăndu-mă.

- Mă sufoci femeie!spun exasperată când mâinile lui Staicy îmi strângeau gâtul.

- Nu te mai plânge Morrys,nu o să mori din cauza asta.spune ea și își dă ochii peste cap.

- Ce te-a apucat nebuno?o întreb trăgând guri de aer.

- Trebuie să mă apuce ceva pentru a te putea îmbrățișa? Hai că asta e buna.râde ea ironic.

- Numai îmbrățișare nu a fost asta.spun eu în timp ce imi așez cărțile în dulapul meu,care prin mirare se afla chiar in locul in care nebuna ma atacat.