Intalnire cu moartea

Capitolul 1 : La un pas de adevar

Vremea mohorata de afara, munca istovitoare de la birou, faptul ca uitase sa semneze un dosar, ii crease lui Cristian o stare de neliniste.

Drama personala nu consta numai in aceste fapte, ci si divortul recent semnifica pentru acesta un regret absolut.

Iubirea pentru Ariana, fosta sotie, se imbina cu dezamagirea ca a pierdut-o pentru totdeauna.

Ziua de lucru abia se terminase. Extenuat, acesta incuiase usa biroului de avocatura, gandindu-se tot timpul la Ariana. Nu si-o putea scoate din minte. Era un sentiment atat de tristete pentru ca o pierduse, cat si de bucurie pentru ca a cunoscut-o.Atunci s-a gandit sa ii faca o vizita. Nu o mai vazuse de foarte mult timp si cu fiecare zi ce trecea, dorul pentru ea il coplesea, il facea sa creada ca nu mai poate fi fericit vreodata.

Intra in masina, porni motorul, afara ploua din ce in ce mai tare, iar vantul batea puternic. Indata a ajuns in fata casei unde locuise mai mult de zece ani. Mireasma imbietoare a trandafirilor ii aducea aminte de intamplarile placute.

Deschizand usa, intra in casa. Lumina era aprinsa, iar holul lung crea un sentiment de nesiguranta si singuratate.

Cristian o striga pe fosta sotie:

-Ariana, esti aici?

Linistea face ca lui Cristian sa-i treaca prin minte cele mai ingrozitoare ganduri.

Cand intoarse privirea, vede usa de la bucatarie deschisa, iar lumina aprinsa.

-Ariana, esti aici? Intreba acesta ingrijorat.

Cand deschide usa o zareste pe frumoasa Ariana. Era mai incantatoare ca oricand. Ochii verzi ii scanteiau parca in lumina becuilui, iar buzele ei subtiri si puternic conturate arata faptul ca era o persoana comunicativa. Pielea alba si fina de altadata acum era vanata si aspra.

Bucataria era plina de petele sangelui uscat. Parul ei lung si roscat ii acoperea umerii. Era imbracata intr-un halat alb ce parea neatins. Era asemenea unei printese care de ceva timp isi pierduse singura sansa de a-si arata bunatatea.

Langa Ariana era Bijou, frumoasa ei pisica alba, de Angora. Amandoua pareau parca dintr-un taram al viselor.

Cristian era distrus, nu putea crede ca acele cosmaruri pe care le-a avut nopti la rand, acum devenisera realitate.

Ii simtea fiecare pas, fiecare vorba, dar totul era in sinea lui. Acum Ariana disparuse pentru totdeauna.

Apoi isi reveni, desi ura si dorinta de razbunare il framanta in adancul sufletului. Acesta a apelat la numarul de urgenta, dupa care a iesit afara.

Acum nu il mai speria nimic, furtuna parca ii alina durerea din suflet, iar tunetele ii dadeau convingerea ca intr-o buna zi criminalul va plati pentru fapta comisa.

Groaza si disperarea ii macinau inima, iar fiecare minut avea sa para o vesnicie..Intr-un moment de disperare acesta cazu in genunchi, cerand socoteala divinitatii.

-De ce tocmai eu? Se auzi strigatul sau in pustiul ambiental.

Raspunsul “ de nicaieri” il facea sa simta cum ura ii invaluie inima, infasurand parca asemenea unui vrej magic, iubirea pe care i-o purta Arianei.

Indata se vazu luminile girofarului. O masina de politie  intra in tromba in fata casei. Din aceasta iese o femeie.

Cristian se ridica, indreptandu-si privirea spre ea, si admirand-o din cap pana in picioare. In aceasta situatie, perfectiunea tindea sa atinga limitele fantasticului ce se materializa in viata reala. Femeia ideala din mintea lui Cristian luase din nou fiinta, prinsese contur in fata lui.