Intalnire cu moartea

Capitolul 2: Revedere

Ceasul trecu de ora noua. Cristian se ridica din pat si isi bea cafeaua.  Tocmai isi aminti ca stazi trebuie sa ridice trupul neinsufletit al fostei sotii, de la medicina legala.

Ce putea fi mai trist?

Imbracat la patru ace, iesi grabit din casa. Soarele puternic de afara ii orbi mintile, abia astepta sa o revada pe Ariana. Cerul era de un albastru pal, iar natura parea a fi vioaie ca de obicei.

Intalnirea cu fosta sotie, nu a fost cum isi imagina. Trupul acesteia era izolat de restul lumii, fiind asezat intr-un sicriu din cupru.

Cristian era distrus, nu ii mai putea vedea chipul sau fermecator. Certificatul de deces tocmai confirma cauza mortii, impuscare. Mai mult ca sigur, acum criminalul trebuie sa plateasca pentru faptele sale.

Masina ce transporta sicriul porni spre capela, unde trebuia sa aiba loc inmormantarea. Acesta a ajuns numaidecat la destinatie, fiind asezat pe o masa inalta.

Cristian il desfacu, ridicandu-i capacul fara voia nimanui. In aceste momente regulile nu mai contau pentru el, barbatul simtindu-se indragostit ca pentru prima data. Culoarea vinetie a pielii sale avea un farmec aparte, iar mirosul era iesit din comun, dar parul isi pastrase aceeasi culoare ca intotdeauna.  Un colier din aur ii acoperea rana de la gat, desi niciodata nu o preocupase accesoriile, avea o frumusete naturala ce o deosebea de celelalte femei

Orbit de farmecul ei, ii saruta buzele subtiri si reci, spunandu-i incet , in timp ce ii privea trupul imbracat parca intr-un pardesiu  din cupru:

-Adio, Ariana! Ne vom revedea mai curand decat crezi!

Rudele nu s-au obosit sa vina pentru a o conduce pe ultimul drum. De cand se despartise de Cristian, parea tot mai singura. Prietena ei din copilarie, Ana, tocmai murise si ea.

In momentele de liniste, cand statea la capataiul Arianei, sosi Rebeca. Dar nu pentru ca simtea vreo afectiune fata de aceasta, ci era in cautare de minti bolnave si priviri viclene.

Furia si ura se puteau observa cu usurinta daca aveai abilitatile necesare in acest sens. Tanara observa privirea melancolica a lui Cristian, apoi fu atenta la mimica , la gesturi, dar totul conducea catre un regret iesit din comun, si la o iubire aproape de forma abstractului.

Stia ca scopul ei de a sta acolo se terminase, dar nu putea pleca. Ariana incepuse in cele din urma sa ii devina rivala, chiar si dupa moarte. Era pentru prima data cand un barbat ii furase inima. Iubirea ascunsa, pentru Cristian, era din ce in ce mai puternica. Dar el nu avea aceleas sentimente pentru ea. Din punctul lui de vedere, relatia cu Ariana a fost semnificativa. Alaturi de ea a invatat sa iubeasca, ramanand totodata un sentiment vesnic.

Afara incepuse ploaia, vremea nu era tocmai frumoasa. Vantul batea cu putere, iar picaturi mari de ploaie curgeau pe geamurile capelei.

Barbatul era imbracat gros pentru a face fata frigului. Politista il privi pentru o vreme, apoi ii spuse in soapta:

-Condoleante, Cristian! Chiar imi pare rau pentru cele intamplate! Nimeni nu ar trebui sa aiba un asemenea sfarsit!

-Un sfarsit groaznic! Dar nu ne putem impotrivi sortii. Spuse acesta cu lacrimi in ochi.

Pentru cateva clipe, Rebeca avea presimtirea ca sta de vorba cu ucigasul, dar tinde sa creada ca se inseala. Intr-un fel il simpatiza. Era un barbat puternic, inalt, manierat, grijuliu, atent, delicat, cu atingeri fine si priviri seducatoare.

La inmormantare ploaia se oprise, soarele timid si palid abia isi facea loc printre norii fumurii.

Ceremonia a fost scurta si restransa, participand doar cei doi. Politista evita sa o urmeze catre locul unde trebuia sa fie inmormantata, dar a hotarat pe ultima suta de metrii sa ii fie alaturi barbatului in aceste momente, chiar daca nu dorea sa amestece sentimentele cu locul de munca.