Skadi

I. Skadi

Am găsit-o ieri pe la 7 leşinată. Nu avea urme de tăieturi sau cicatrici. Bocancii erau puțin murdari de vomă din cauza berii băute în exces, într-adevăr, însă nicio urmă de răni. Când i-am văzut trupul, altădată plin de viață, am sperat să fie doar o prostituată, o vagaboandă, poate chiar şi un câine, dar să nu fie ea. Speranța asta, din păcate, parcă s-a evaporat când a dat nas în nas cu adevărul.

O ştiam pe Skadi de 5 luni doar, asta ar veni, cam din septembrie . Nu o puteam numi decât o teribilistă, o mizantroapă a acestei societăți în care suntem obligați să trăim. Întâlnirea mea cu ea a avut un impact foarte puternic atât pentru mine, cât şi pentru restul găștii ( Moartea ei nu a însemnat nimic. Asta s-a întâmplat după 2 luni de la acest eveniment, Skadi urmând să se sinucidă). Ajungea mereu la 5:17, chiar dacă noi programasem întâlnirile la 5:00 şi începea să îşi înşiruiască toate experiențele pe care le-a avut de-a lungul acestor ani: de la simple beții până la cele mai populare concerte. Fiind doar niște puștani, ne simțeam foarte importanți în preajma ei. Ce băiat de 15-17 ani mai era băgat în seamă de așa o femeie? Şi totuși nu ar trebui să o pun în postura de femeie. Femeia este aceea care stă la cratiță, calcă, spală, iar Skadi făcea orice, dar nu asta.

Când am cunoscut-o aveam 16 ani. Eram pasionat de rock. Ascultam AC/DC, Pink Floyd, The Doors, Queen, legende care rămân, şi vor ramâne mereu cunoscute. Aveam plete aurii dar vopsite - lucru cam rar prin '95- brunete, negre. Purtam blugii rupți, tricouri cu trupele favorite -obținute greu pe vremea aia - , o anumita bandană norocoasă primită de la verișoara mea Angela, si veşnicii bocanci uzați. Nu erau rupți, încă. Erau doar decolorați şi puțin loviți în bombeu. În talpă erau câteva găuri probabil, la bocancul stâng. Mereu rămâneam cu ciorapul ud după ce călcam prin bălți.
Părinții mei nu ştiau ce să mai facă cu mine. Notele mele scădeau treptat, absențele la fel, şi asta doar datorită Skadiei. Înaine, încercam să mai dau pe la școală, să mai învăț o lecție două, dar interesul față de școală dispăruse . Nu mai voiam să învăț ce este acela un atom , eu voiam să învăț din experiențele Skadiei. Tot ce făcea ea mi se părea fascinant, mi se părea că trebuie încercat de toată lumea.

Prima mea întâlnirea cu Skadi a fost destul de spontană, neașteptată. Ieșisem cu doi tipi din gaşcă în curtea liceului. Susținusem un test la istorie parcă şi simțeam nevoia să scăpăm puțin de stres relaxându-ne în aer liber. Peisajul era pe cât de normal se putea: mulți adolescenți, bisericuțe ici-colo, profesori care plecau deoarece şi-au terminat norma şi Michael împreună cu...Skadi.

Michael era şeful găştii. El hotăra unde ieșeam, când şi cât. Nu era de o speță ne mai întâlnită, dar era foarte înalt şi semăna puțin cu Robert Plant. Avea o fire puțin cam aspră şi nepăsătoare. Rămăsese repetent doi ani iar noi speram să treacă măcar acum. Chiar dacă atunci când era cu noi se purta cât de cât în regulă, când era la ore profesorii nu îl mai scoteau din imbecil, drogat şi bețiv. Asta din cauză că venea aproape mort la școală? Nu ştiu. Aşa era şi restul găștii dar de noi nu zicea nimeni nimic. Poate pentru că noi stăteam mai pitiți prin bănci. În adâncul sufletelor noastre, nu voiam să fim exmatriculați sau să repetăm anul.

Aşadar, Michael apăruse în raza mea vizuală cot la cot cu o tipă mai ciudățică : purta niște bocanci puțin mai lungi ca ai mei cam până la genunchi, blugi rupți şi decolorați, un tricou larg cu o trupă prea greu de descifrat şi multe brățări cu ținte. Nu-mi prea plăcea acest look dar îmi plăcea părul ei lung şi negru.

Spre dezamăgirea dar şi fericirea mea, cei doi indivizi se îndreaptă spre noi. Voiam să mă ridic şi să plec dar asta ar fi ridicat multe semne de întrebare. Michael îşi ascunse bine pachetul de țigări în buzunarul interior al gecii de piele după ce îi dăduse o tigara fetei aceleia şi ne salută foarte entuziasmat.

- Eh, ce faceți băieți? Ce planuri aveți în seara asta?

- Eu inițial, începe blondul găștii, David, nu am niciun plan. Marta trăgea ieri de mine să ieșim doar că am refuzat-o de data asta.

- Mișto. Atunci poate ne vedem la o bere. O să vină şi Skadi.

- Skadi? întreabă David confuz.

Michael îşi dă ochii peste cap dar se resemnează la vorbele blondului. Nu prea aveai cum să îi reziști lui David. Era cel mai de treabă şi simpatic tip pe care l-am cunoscut vreodată. Cred că era şi vina ochilor si a buzelor lui. Avea trăsături de fată şi asta îl făcea mai inocent. Şi totuși are doar 15 ani. Sigur se va schimba cu timpul. Poate chiar şi Michael.

- Scuzați-mă, spune Michael gesticulând, ea este verișoara mea, Skadi. Este din Suedia şi a venit aici pentru a se stabili în acest minunat oraș. Obiecții?

Eu cu David ne uitam ba când la Michael, ba când la Skadi. Reușisem să îi văd trăsăturile feței: ochi albaștri deschis,un nas mic, buze subțiri şi un ten perfect şi palid. Era perfectă. Ba nu.Aproape perfectă.

- Nu ne-ai zis că ești suedez, îl atacă David.

Un moment de liniște ne apasă pe fiecare iar asta ne făcea să ne gândim dacă așa-zisa Skadi chiar era verișoara lui și de ce nu ne zisese Michael că era suedez, sau cel puțin bunicii. Skadi începe să râdă înfundat şi într-un fel, în scârbă şi milă.

- Michael nu este suedez. Sora tatălui meu este căsătorită cu Johann, tatăl lui Michael. Asta de face veri vitregi ca să zic așa, ne explică Skadi cu puțin accent.

Îmi permit să spun că de atât a fost nevoie să îmi schimb părerea despre ea. Din ciudățică devenise perfectă. Avea un timbru cald, prea cald pentru înfățișarea ei iar felul în care se uita la tine te înnebunea încet.

Nici astăzi, după ce au trecut mai bine de 10 ani, nu îmi pot da seama ce m-a lovit. De un lucru sunt sigur: a fost nevoie doar de câteva luni pentru a-mi schimba viața definitiv şi oricat de mult aș vrea să ia un sens normal, este imposibil.