Skadi

III. Planul

La insistențele lui Michael, Kerry şi-a continuant drumul alături de noi. Ne tot zicea că mai bine pleaca, nu ar fi trebuit să vină cu noi. Spunea că o să se întâmple doar prostii şi îl vom băga pe Michael în încurcături la școală. Avea dreptate dar nu ne interesa pe moment.

Ruffer avea eticheta de bodegă de multă vreme. Cam de când cei din The Giant Riders au început să dea pe acolo. Bineînțeles că odată cu venirea lor, au venit şi întâlnirile potatorice, consumul de droguri şi scenele mult prea obscene pentru copiii sub 18 ani.

Nu era cine știe ce clădire. Semăna cu blocul în care locuia Michael: era aproape dărâmat pe exterior dar pe interior era intact. Nu scria niciunde : Ruffer ca să știi unde trebuie să ajungi. Cine cunoștea locul bine, cine nu, şi mai bine.

Michael se bagă în fața mea pentru a deschide ușa. Zicea că așa fac șefii de gașcă, intră primi, salută pe toată lumea şi așa mai departe. Punând mâna pe clanță, am văzut că încă purta brățara cu cranii și cruci de la fosta lui - sau actuala, încă nu ne e clar dacă sunt despărțiți sau doar certați -Jully. Chiar mă întreb dacă a mai vorbit cu ea sau nu. Știu că pe fata asta chiar o iubea un pic, cât îi permitea inima.

Așadar, intrăm in bar. Ce aș putea spune? Multă lume, foarte multă lume. Kerry a rămas afară afișând o față tristă, dezamăgită.

- Cred că mai bine plec. Mai am şi tema aia nenorocită la mate, spune el.

- Eu zic mai bine să intri, să-l vezi pe David cum este bătut de mine, încearcă Skadi să-i trezească interesul.

David nu aude gluma făcută de Skadi. Era prea preocupat să stea cu Michael şi să îi salute pe cei din Red Cobra Riders. Băieții  erau puțin cam îngâmfați. Preferam să păstrez distanța între mine şi ei pe cât de mult se putea. Avem vaga impresie că erau implicați în afaceri nu tocmai bune. Bine, toate frațiile erau implicate în chestii de genul, dar tipii ăştia chiar păreau că s-au băgat în rahat rau de tot.

În sfârșit. Kerry intră până la urmă, așteptându-i pe Michael şi David să-şi termine socotelile la masa celor de la Red Cobras şi hotărându-ne la ce masă alegem să stăm. Skadi s-a așezat la una cu 6 locuri, puțin mai departe de intrare, dând de înțeles că acolo vom sta toată seara. Mă așez lângă ea şi observ că Michael se apropia împreună cu David de noi.

- Câte luăm? întreabă Michael așezându-se pe scaunul din fața mea.

- Câte vor cei doi, îi răspund eu uitându-mă la Skadi şi David.

Skadi își dă jos geaca cu multiplele patch-uri - de data asta am descoperti altă trupă, Satyricon, mă duce la opera scrisă de Titus P. Niger pe care am studiat-o acu' un an - și îi face semn barmanului.

- Miki, îl alintă ea, sper că ai destul bănet la tine.

Michael se uită puțin cruciș la ea, neînțelegând ce voia să spună. Barmanul ajunge şi o întreabă ce dorește.

- 7 te rog, şi neagră să fie.

Citatul ne-a picat fața la toți este singurul care poate descrie ce simțeam și cum arătam în acel moment. Recunosc. Eram bețivi până la un anumit punct. Ne îmbătam, da , dar nu ca porcii. Iar 7 erau deja cam multe rânduri. Mai ales dacă e și neagră. Ce putea să zica ş David? Era roșu la față şi transpira puțin. Îmi venea să îi zic să se bucure ca nu a pariat pe nimic cu ea. Dar am tăcut, lăsând situația așa cum este.

Până una, alta a venit şi barmanul cu berea. Ne-a pus tava pe masă zicându-ne să o bem până nu se încălzește. Îmi iau halba puțin distrat întrebându-mă oare cât de departe vor merge lucrurile în seara asta. Dau berea pe gât cât de repede pot uitându-mă la Skadi şi David. Skadi era la a doua halbă iar David încerca să o termine pe prima. Îl privesc pe Michael cum se uită la berea aia de parcă ar fi noroi - nu apă cu hamei - şi decid să îi adresez o întrebare tabuu pentru el.