Black Angels

capitolul 18

-Alice!
O voce cunoscută mă strigă. O voce feminină.

-Alice! Mi-ai lipsit!
Vine si mă îmbrăţişează pe la spate, strângându-mă destul de tare.

-Mă bucur enorn că te pot îmbrăţișa dinnou. Exact ca pe vremuri.

Mă întorc cu faţa la ea dar nu pot vedea decât o siluetă puţin deformată.

-Tot nu poţi vorbi? E înregulă acum. Totul e bine. Nu trebuie să te mai temi, acum sunt aici.

Se poate oare să fie sora mea?

-nu îţi e dor să fim doar noi două?Să ne distrăm exact cum o faceam atunci?

Ridic mâinile pentru a o îmbrăţişa dar dispare.

Mă trezesc brusc uitându-mă în spatele meu.

-Cum a spus ea.  Acum poţi vorbi.

*a fost doar un vis!*

-Visul poate însemna ceva.

*nu şi pentru mine. Nu vreau sa risc *

-Eşti fetiţa care face mereu ce ii se zice.

*nu e nimic rău in a face asta.*

-Aici e. Te temi. Eşti cumva o laşă?

*Pentru că refuz să vorbesc ştiind că în orice clipă îmi pot răni sora? *

-şi dacă nu o poţi răni ?

*Unde vrei să ajungi cu asta?*
Işi lasă capul în jos şi zice:

-Nicăeri...

*Şti ceva...dar refuzi să imi zici... Sau cineva nu te lasă...*

-Nu îţi băga nasul unde nu trebuie înger prost!

Se ridică furios de pe pat şi se îndreapta spre balcon.
Îl prind de mână astfel oprindu-l.

-Scuze pentru mai devreme...

Se uită în ochii mei apoi îmi ridică bărbia cu două degete, apropiindu-şi buzele de ale mele.

-Un ultim sărut....

Îşi pune buzele peste ale mele apoi pleacă lăsând în urmă o foaie...
O ridic şi citesc:

Sper să ne vedem curând...
Iar atunci când ne vom vedea să iţi pot auzi vocea...

Adică a plecat...
Dar unde...?
Şi de ce acum?