Black Angels

capitolul 25

Azi am avut lecţii de zbor cu Andrew.
A zis că mă pricep destul de bine având în vedere cât de slăbite mi-au fost aripile..
L-am văzut zâmbind..
Nu a mai făcut asta de ceva timp...
A fost un zâmbet scurt, dar a fost frumos să văd iar un zâmbet pe faţa lui.

Ochii lui au rămas la fel de negri...
Acele găuri negre în care mă pierd uneori...
Totuşi...tot nu exprimă nici o emoţie.
Rare ori mai ai ocazia să vezi o sclipire in ei...
Nu ştiu dacă acel Andrew care m-a primit în casa lui era fals sau nu...
Oare acesta este adevaratul Andrew?
Aceasta este adevărata lui faţă?
Nu ştiu ce să zic...dacă se prefăcea atunci se pricepe iar dacă nu...ce s-a putut întâmpla de l-a făcut să se schimbe atât de mult?
Mda..am destule întrebări în cap...întrebări fără răspunsuri...
As vrea sa merg la el si sa vorbim, dar este imposibil. S-a schimbat mult, nici macar o discutie nu poti purta cu el.
Este imposibil să mă înțeleg cu el. Mereu pleacă și nu zice nimic. Vine nervos acasă și începe să își consume nervii pe mine. Mie dor să îl văd iar zâmbind. Să îl văd fericit. Suferă.
Nu știu ce se întâmplă, totuși momentele în care zâmbește mă fac să mă simt ca în al nouălea cer.
Mai afișează câte un mic zâmbet fals ca să nu mă facă să mă simt prost, dar tot o face. Era frumos înainte, când m-a luat din zăpadă mi-a întins mâna cu zâmbetul pe buze. Era fericit. Mă doare să îl văd așa. Nu am de gând să îl urmăresc și să văd ce se întâmplă. Sunt problemele lui, nu sunt cineva care să își permită să se bage în treburile lui fără să-mi dea voie.