Black Angels

Capitolul 28

-Ce s-a întâmplat? De ce nu mă mai ții minte?
Întreabă trist.
-Chiar m-ai uitat? Ai făcut asta? Ți-ai pierdut memoria?

*Nu țin minte să ne fi cunoscut, iar memoria mea e întreagă *

Mă ia de mână și mă duce la un lac. Țin minte lacul ăla. Acolo am mers prima oară când am ajuns aici.
Mă sărută iar.

-Îți amintești? Uită-te în ochii mei.
Fac așa cum îmi zice dar nu îmi aduc aminte nimic. Stau și mă uit în ochii lui, e dezamăgit, trist.
Mă ia în brațe apoi zboară cu mine.

- Îmi pare rău.. A fost greșeala mea. Nu trebuia să plec.
Spune pe un ton trist.
-Toate acele scrisori au fost în zadar. Dacă nici locul în care ne-am cunoscut, nici sărutul meu, nici scrisorile nu te fac să îți aduci aminte de mine înseamnă că nu pot face nimic. Mă doare să văd că nu mă poți recunoaște.

Ajungem pe balcon, mă pune jos, se uită în ochii mei apoi mă sărută încă o dată. Plânge.
Termină sărutul apoi zboară fără să zică nimic. Totuși cine e acel înger?