Vânând Lupul

Capitolul II

Razele soarelui își fac loc printre draperiile geamurilor, scăldând haita într-o lumină roșiatică. Bila mare de foc răsare din spatele pomilor înalți.
Întreaga haită, inclusiv conducătorii ei, dorm în liniște, cuprinși de lumea viselor.
Doar o umbră se furișează printre frunzele copacilor: Latinus.
Se îndreaptă în liniște spre vila care dăinuie cu măreție între cabanele decente ale orașului.
Știa fiecare încăpere a vilei, își petrecuse ultima săptămână informându-se despre haita Celeste și cele mai slab păzite zone de acces.
Alexander căpătase un interes nebun pentru pedepsirea Alpha-ului.
Aflase de tot ceea ce fusese acuzat conducătorul principal al haitei Celeste, dar foarte puține din ele aveau dovezi clare.
Prins în gânduri nu observase că a ajuns la geamul camerei Alpha-ului.
Norocul lui este că perdelele sunt trase, lăsându-i loc să privească înăuntru.
În pat observă o ființă plăpândă, frumoasă, întunecată. Un corp feminin stă întins pe patul Alpha-ului.
Nu se știa ca el să aibă o lună, poate o ascunse sau era doar o prietenă cu beneficii. Latinus lasă gândurile deoparte, admirând chipul fetei.
E superbă, dar nu simte vreo atracție pentru ea. Poate doar una prietenească.

În camera fetei intră Beta-ul care venise după băiat, are un pahar mare cu apă în mână.
El încearcă să se furișeze pe lângă lună, dar primește o pernă în cap scăpând apa pe el însuși.
Ea îl privește amuzată trăgându-l lângă ea în pat.
Latinus privește confuz. Oare greșise camera?

-Of, Casian, Casian! Nu te înveți niciodată minte, spune ea pe un ton glumeț.

-Eu doar vroiam să îți aduc de băut, spune el bosumflat privind-o cu coada ochiului și încercând să își dea seama dacă prietena lui prinsese momeala.
Aceasta își lasă capul pe pieptul lui oftând.

-Ce să fac cu Aiden? E doar un copil, dar trebuie să înțeleagă cumva cât de nesăbuit a fost ce a făcut. Alpha Silvermoon a fost extrem de iertător.

-Ești Alpha-ul acestei haite. Vei face cea mai bună decizie.
La auzul acestor cuvinte Latinus aproape cade. Acel înger nu putea fi cel mai crud Alpha. Nici nu putea fi Alpha.

-Nu pot să îl omor, e atât de incompetent, dar e doar un copil. Un copil fără mamă. Eu sunt Alpha-ul, eu trebuie să îi fiu părinte, spune ea melancolic, ochii ei strălucind ciudat.

Beta-ul își așază capul între clavicula și gâtul ei gâdilând-o cu vârful nasului.

-Îl aduc la tine. Am încredere că de data asta nu mai urli la el. S-au plâns Marțienii că îi deranjezi, spune el ridicându-se din pat.
Fata îi scoate limba înpingându-l afară din cameră.

Latinus își caută un loc mai comod pe pervazul geamului, trebuia neapărat să audă discuția dintre Alpha și băiat.

-Alp-Alpha, m-ați chemat? Întreabă Aiden cu vocea tremurândă.

-Aiden, haide aici, spune ea arătând spre pat. Băiatul se aproprie lent de pat, frica fierbând în corpul lui.
Înghite în sec și se așează lângă fată.

-Îți simt frica, probabil și mie mi-ar fi frică. Am crezut că ți-ai învățat lecția când am fost atacați. Era să mori. Nu te voi ucide. Eu nu vreau să vă terorizez, ci să vă păzesc. Haita asta e familia mea și am omorât multe alte haite și o grămadă de vânători să vă protejez. Probabil l-aș fi omorât și pe Alpha Silvermoon, dacă veneam eu după tine. Aiden, poate voi credeți că eu nu vă cunosc, dar știu fiecare membru al haitei și povestea lui. Știu că mama ta nu a supraviețuit nașterii tale și că tatăl tău a vrut să se sinucidă, povestește Alpha-ul lăsându-i timp băiatului să răspundă, dar el tace lăsând o lacrimă să îi cadă pe obraz.