Totul poate fi dat peste cap într-o secundă.
Universul își bate joc de tine până când te rătăcești și renunți să cauți o ieșire, ca apoi să îți trimită un alt suflet pierdut cu ajutorul căruia te regăsești tu și el. Dar drumul nu e niciodată lipsit...
Iarba care în trecut era verde, o culoare luminoasă și liniștitoare, acum era înecată în sânge. La fiecare pas erau cadavre ale bărbaților care au luptat cu tărie.
Somnul îl ucidea pe dinăuntru pe brunet și nu doar pe el. Provizile scăzuseră, mulți renunțau la mâncare în favoarea altora, iar el se afla printre ei. El era Alphaul trebuia să se preocupe de restul.
Se aplecă peste lac pentru a bea. Imaginea îl zgudui: părul negru îi era întărit și pătat cu vișiniul sângelui, ochi îi erau întunecați și șterși, iar sub ei erau cearcăne adânci. Barba îi crescuse foarte mult, la fel și podoaba capilară. Mantia cu glugă era cel mai întreg obiect vestimentar care îl acoperea, sabia atârna de cureaua lui fără strălucire. Întodeauna a fost considerat un bărbat frumos, chiar încăpățânata lui pereche își călcase orgoliul și i-o spuse. Un zâmbet îi răsări pe fața tristă: perechea lui, o iubea din tot sufletul. Continua să lupte în speranța că se va întorce la iubita lui și v-or fi fericiți alături de copilul ce urma să se nască și băiețelul de trei ani pe care îl aveau. O lacrimă îi străbătu obrazul.
Amintiri îi străbătură mintea. Își aminti momentul când își întâlni sufletul pereche, nu a fost o întâlnire normală, dar îi dovedise din prins că e puternică. Își amintea prima dată când și-au deschis unul celuilat sufletele. Își amintea când a aflat că urma să fie tată, nu fusese niciodată așa fericit. Își amintea nașterea, se îmvârtise în camera de așteptare ca o mâță în călduri. Își amintea totul.
Din pădure ieșau inamici unul câte unul. Bărbatul se ridică și merse în fruntea armatei. Nimeni nu stătu pe loc căci conducătorul dușmanilor dădu strigătul de luptă. Luptători cădeau unul câte unul. Cu fiecare inamic ucis, alpha-ul se apropria tot mai mult de conducătorul haitei celălalte. Mânuia sabia cu dexteritate, o simțea la fel ca de fiecare dată: o parte a propriului trup. Un vârcolac transformat se năpusti în direcția lui, dar bărbatul fusese mai rapid dintr-un salt se roti în aer și trecu deasupra lupului cenușiu. Într-un moment de neatenție un alt vârcolac îi smulse sabia din mână și o asvârli în depărtare. În acel moment se simți nevoit să se transforme. Mărimea lupului său era superioară celorlalți luptători, mai puțin celui ce îndrăznis să pornească acest război. Mai mulți lupi săriră pe el. Reușise să îi dea jos de pe el, dar nu scăpase de răni adânci ale mușcăturilor. Un lup destul de mare, probabil Betha-ul îl zgâriă pe piciorul drept atât de tare încât aproape i-l reteză. Brunetul înaintă rapid spre Betha cu gura deschisă și colți ascuțiți scoși la iveală și îl prinse de gât. În secunda următoare inamicul stătea la pământ în forma umană, iar capul îi era la un metru distanță de trup. Fără să își dea seama datorită adrenalinei, mai erau doar el și celălalt Alpha pe câmpul de luptă. Zări doar câțiva luptători din ambele tabere care se retraseră în pădure îngrijinduși rănile. Pe chipul javrei din fața lui apăru un rânjet și cu mișcări atente se apropriă de brunet. Vedea totul neclar din cauza oboselii și al unor răni care era sigur că fuseseră stropite de otravă. Totul în jur se învârtea culorile era parcă aruncate neglijent pe o pânză. Mai puțin afemeiatul din fața lui. Încercă să își pună gândurile în ordine. Nu lupta aici pentru el. Lupta pentru haită, lupta pentru copii săi și cel mai important lupta pentru ea.
Atunci simți... copilul se născu, dar nu putea fi fericit pentru că iubirea vieți lui nu supraviețuise. Chipul ei dispărând în întuneric îi aoăru în minte.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Totul era pierdut, cel puțin asta crezuse pe moment, căci un val de putere îi invadase corpul și știa de unde venea, dar oricât de puternic ar fi fost fizic, moartea sufletului pereche te distruge psihic. Nu avea nici o șansă să scape din asta. Un sigur lucru îi rămase de făcut. În următoarea secudă acea putere dispăruse...
Lacrimi curg pe obraji Bellonei, Dante nu înțelege motivul. Adormise pe mașină în drum spre haita Celeste. Văzând că nu o poate trezi, trage pe dreapta și se apleacă deasupra ei strângând-o în brațe. Era ciudat, se simțea trist văzând-o plângând. Simțea nevoia să-i aline durere. Bellona îi păre o fetiță neajutorată. Neajutorată și sexy, dar culmea tu nu te gândești la asta, îl cicăli Arin, perversul său lup. Dante chicoti apoi o privi pe Lona, era o zeiță a frumuseții și chiar și-un orb ar observa-o. Nu putea spune că era atras de ea, dar o simpatiza. Își lipi buzele scurt de fruntea ei și începu dinou drumul spre locul ce urma să-i fie casă pentru o perioadă nedeterminata de timp.
Bum! M-am întors. Ce mai faceți? Scuze că acest capitol e scurt, dar am vrut să scriu mai mult în următorul.
Melodia de la media se numește Battlefield e varianta Nightcore.
Și mai vreu să vă recomand să treceți pe la cărțile lui creatioexnihilo Nu o să regretați.
