Vitoria Lipan se ducea la parintele sa-i scrie un ravas. In drum spre casa parintelui se afla casa babei Maranda. Vitoria isi facuse planul: cand se intuneca, avea sa treaca la baba Maranda, ca sa n-o vada nimeni. Se opreste mai intai la domnul Iordan, carciumarul, de la care cumpara o litra de rachiu de cel bun, hartie si plic pentr-o scrisoare. Parintele Danila o pofteste la dansul si-o intreaba daca are nevoie de vreo scrisoare ca i-o scrie numaidecat. Insa Vitoria avea nevoie nu doar de scrisoare, ci si de un sfat! Vitoria ii povesteste parintelui ca barbatu-sau, Nechifor, nu s-a intors acasa si "am inceput sa am grija". Parintele insa o linisteste "Cauta-ti de treaba. Omul se afla la afacerile lui. Mani-poimani se-ntoarce acasa cu chimirul plin". Vitoria isi dorea sa fie asa cum spunea parintele insa ceva-i spunea ca nu este asa, mai ales ca-i stia drumurile de douazeci de ani si niciodata nu se intamplase sa lipseasca asa de mult. Ba mai mult ii aparuse si-n vis, cu fata incolo, trecand o apa neagra. Parintele Danila ii spuse sa nu mai creada in visuri, "is mai mult inselari" si ca are sa faca o slujba si sa citeasca in biserica, fiind convins ca "Dumnezeu are sa faca lumina si are sa-ti aduca pace". Si Vitoria credea la fel, mai ales ca nadejdea ii era acum la Dumnezeu, la Maica Domnului si la Sfantul Gheorghe. Pentru toata osteneala parintelui cu slujbele pentru sotul ei, Vitoria se invoi la un berbecut.
Parintele ii scrie Vitoriei scrisoare catre fiul ei, Gheorghita, indemnandu-l sa vina acasa dupa ce rezolva treburile "fiind acuma tu singur barbat la gospodarie". Vitoria pleaca din casa parintelui, nu inainte de a-i saruta mana si de-ai fagadui, inca o data, berbecutul.
