Catre sarbatorile de iarna, Gheorghita lasa oile in sama baciului Alexa. Nechifor Lipan nu se aratase inca acolo. Ajuns acasa, Vitoria il primeste cu mare bucurie, si cu bucate alese: paine proaspata si cu pastravi afumati, in timp ce argatul Mitrea este trimis dupa rachiul cel bun la carciumarul Iordan. Vitoria isi asculta fiul povestind cum toate lucrurile erau bune si ca numarase oile si le trecuse in condica, lucru care-l facuse pe baciul Alexa sa rada: "zice ca de cand e el n-a vazut oi scrise in condica". Vitoria ii povesteste lui Gheorghita ca nu avea nici o veste de la taica-sau, ca platise sluje si avusese si acel vis "care-mi mananca sanatatea si ma imbatraneste" si sa fie vorba de o femeie asa cum ii spusese baba Maranda chiar nu credea. Vitoria avea un plan: asteapta sa termine cele douasprezece vineri de postit apoi avea sa-l trimita pe Gheorghita "ca un barbat ce esti" sa-l caute pe Nechifor. Gheorghita se invoieste pe loc sa mearga in cautarea tatalui sau: "m-oi duce, daca spui; dar e bine sa-mi arati ce si cum; ca sa stiu ce sa fac". Vitoria intelegea ca Gheorghita nu era pregatit inca si trebuia sa fie ea barbatul si stalpul casei, in lipsa sotului. In a saptea vineri de post, de Boboteaza, Vitoria isi pune in gand sa mearga la Piatra si la manastirea Bistrita; impreuna cu Gheorghita, pornesc a doua zi. La manastirea Bistrita, Vitoria se roaga la icoana Sfintei Ana aducandu-si aminte cum aceasta facuse o minune pentru ea: impreuna cu Nechifor, venise sa se roage pentru a-i scapa oile de boala. Acum, Vitoria spera intr-o noua minune. Parintele Visarion, un ieromonah batran, o sfatuieste s-astepte " ca sfanta Ana are sa puie cuvant la scaunul imparatiei celei mari" insa sa mearga la Piatra si sa anunte si stapanirea pamanteasca: "du-te la politai si la prefect si spune-le intamplarea ca sa faca cercetari".
