Vitoria merge la casa babei Maranda. Maranda ii spuse ca o astepta. Vitoria se gandea ca probabil o vazuse trecand la parintele si se intreba oare unde-l tinea ascuns. "Se vestise in tot satul ca baba Maranda are ascuns la ea pe cel cu nume urat. Daca spui si n-apuci a-ti face cruce cu limba, iti ia graiul" Vitoria ii lasa rachiul babei si-i spuse sa-l puna in plosca ei pentru a-i mai aduce si alta data, iar daca avea sa treaca maine pe la ea sa-si aduca o desaga si-o strachina in care sa-i puna niste branza. Baba Maranda ii spuse ca sotul ei, Nechifor Lipan a ajuns cu bine in locul acela la Dorna, unde avea sa cumpere oile de la niste ciobani; era vorba insa de-o femeie "una cu ochii verzi si cu sprancenele imbinate, care s-a pus prag si nu-l lasa sa treaca". Vitoriei insa nu-i venea a crede si ar fi fost bucuroasa sa afle totul daca-i venea barbatul sanatos acasa. Baba Maranda era sigura, citind in cartile sale vechi si soioase : "Ai sa vezi. Aici, la urma, s-arata bucurie si dar". Daca era nevoie, baba putea trimite o pasare, care striga noaptea si are ochi de om, ca sa moara dusmanca. Vitoria insa se hotaraste sa apeleze la cele sfinte: "fac rugaciunile cele de cuviinta la Maica Domnului, dupa aceea am sa tin post negru douasprezece vineri in sir. Pan-atunci, poate mi se intoarce omul". Vitoria merse spre casa; ajunsa acasa, argatul era speriat si incredintat ca-l vazuse pe cel cu coarne si ca trebuia adus popa Danila "sa ceteasca si sa stropeasca cu aghiazma". Vitoria intra in casa, aprinse candela si se inchina la icoane.
