Domnul David ii spuse Vitoriei ca "dumneata, nevasta, din cate vad eu, esti pornita pe lunga cale". Vitoria ii povesteste evreului ca ei nu aveau rude aici si ca venise impreuna cu sotul ei, Nechifor, cand erau tineri si "ne-am facut aici asezare". Fratii sotului ei erau toti oieri. David trage concluzia ca Vitoria credea ca i-a pierit barbatul. Vitoria ii spuse ca barbatul ei avea bani la el, era indraznet si umba si noaptea, insa ea n-avea de gand sa umble decat intre rasarit si asfintit mai ales ca "sint pe lume destui rai". Domnul David era pana la urma un om bun, care incerca s-o aline pe femeia plecata in cautarea barbatului ei" "Dumneata trebuie sa crezi ca traieste, ca sa ai putere sa-l cauti". Vitoria insa era de alta parere: "sa stii dumneata ca eu am pornit la drum dupa semne si porunci. Mai ales daca-i pierit caut sa-l gasesc; caci, viu, se poate intoarce si singur".
Au ajuns la Bistrita la amiaza; fac popas pentru a manca si a-si odihni caii.
Pornesc inspre Bicaz, unde ajung spre seara si poposesc la han la Donea. Hangiul Donea isi aduse aminte de Nechifor Lipan: "Era om vrednic si fudul; nu se uita la parale, numai sa aiba el toate dupa gustul lui". Hangiul nu-l mai vazuse de asta-toamna si mai multe nu-si amintea; intreba pentru ce pricina-l cautau pe Nechifor. Domnul David pretexta ca-i era dator niste bani acelei femei. A doua zi, pornesc inspre Calugareni, la casa domnului David; sotia le iese in intampinare. Vitoria priveste la Piatra Teiului despre a carei istorie ii povestise Nechifor: "diavolul ar fi rupt candva, noaptea, piatra asta din varful Ceahlaului s-adus-o pana aicea in brate, ca s-o lepede in curmezisul Bistritei, sa popreasca apele si sa inece cuprinsul. Dar cum o ducea in zbor, l-a apucat cantarea cea din urma a cocosilor. A lepadat-o si-a fugit in pustie, la intuneric, ca sa nu-l fulgere soarele." Nechifor isi dorea sa urce pe Piatra Teiului, impreuna cu lautarii si sa faca un chef, insa nimeni nu se-ndura sa urce, oricat i-ar fi platit. Vitoria il admira pe sotul ei pentru curajul pe care-l avea, mai ales ca "de hoti nu se temea; avea stapanire asupra lor". Vitoria era constienta ca cine l-a omorat nu-i era strain, lucur impartasit si de sotia domnului David "doar daca l-or fi pacalit, dintr-o lature, prietenii pe furis". Sotia domnului David isi aminteste ca asta toamna, cand a trecut spre Dorna, Nechifor era singur si n-avea nici un tovaras si a plecat in timpul noptii; avea bani la el iar ea-l rugase sa nu plece in puterea noptii. La Sfantul Gheorghe se implineau 9 ani de cand Vitoria se repezise asupra lui Nechifor, cerandu-i explicatii "pomenindu-i de-o rea si de-o sluta de la gura Tarcaului"; atunci a lovit-o; doi ani mai tarziu, a lovit-o din nou pentru alta. Daca era vorba de-o femeie, avea sa-i ceara socoteala. "Nu poate fi nici ovreica, nici unguroaica cu ochii verzi. El tot cazut undeva trebuie sa fie". A doua zi, duminica, Vitoria si Gheorghita merg pana la Farcasa. Aici, Vitoria ii spuse fiului ei ca aici se vor opri "asta-i porunca sa facem popas aici".
