In noaptea aceea, Vitoria a privegheat, gandindu-se la ce avea de facut a doua zi. Gheorghita, in schimb, adormise indata. A doua zi, dupa rasaritul soarelui, Vitoria si Gheorghita au fost la Piatra. Poposind la un han, Vitoria afla unde-l putea gasi pe prefect. Victoria merge singura la prefect si, pe drum, isi amintea cum sotul ei, Nechifor Lipan, le stia pe toate si numai el avusese treava cu autoritatile si daca nu s-ar fi intamplat necazul acesta, ea n-ar fi venit niciodata la prefect. Intrand la prefect, Vitoria ii spuse pricina vizitei sale: "Nu m-aduce vant bun, domnule prefect. Mi-a plecat sotul de-acasa acum saptezeci si trei de zile si inca nu s-a intors. S-a dus la Dorna dupa niste oi. Nu mi-a scris, n-am aflat stire de la nimeni. Stau asa; il astept si nu vine". Prefectul era de parere ca ori e vorba de-o femeie, ori l-au pradat hotii si l-au rapus. Ii spune Vitoriei insa sa lase organele sa cerceteze si sa-i aduca o plangere, sa-i lipeasca timbru si sa i-o aduca ca sa scrie pe ea rezolutia. Vitoria pleaca si ramase surprinsa ca si prefectul gandea ca si ea: "Pe Nechifor l-au rapus raii". Aprodul cel batran, vazand-o asa de necajita si pentru o mica atentie, ii gaseste Vitoriei un jalbar gata sa-i faca plangerea, insa Vitoria se gandea fie sa mearga la un avocat sau la parintele Danila. Drumul acela la Sfanta Ana si la Piatra i-a fost de cel mai mare folos Vitoriei: "avand intr-insa stiinta mortii lui Nechifor Lipan si crancena durere, se vazu totusi eliberata din intuneric". Ajunsa acasa, Vitoria merge la parintele Danila pentru a-i face o jalba catre stapanire. Avea de gand sa mearga singura la Dorna si "n-am sa mai am hodina cum n-are paraul Tarcaului, pan' ce l-oi gasi pe Nechifor Lipan". Vitoria ii spune parintelui Daniil Milies ca mai are cinci vineri de postit si pana atunci spera sa vanda ce mai avea pentru a face rost de banii pentru drum; avea sa se spovedeasca si sa se impartaseasca si sa-l ia cu ea pe Gheorghita " sa am alaturi o putere barbateasca". Toate aceste hotarari le luase dupa ce se rugase la Cuvioasa Ana si-l roaga pe parinte sa-i binecuvanteze si un baltag pe care avea sa-l ia cu dansa. Pe Minodora avea s-o trimita la o sora de-a mamei sale, calugarita la manastirea Varaticului, iar pe argatul Mitrea avea sa-l lase responsabil cu gospodaria.
Pe 27 februarie, de praznicul cuviosului Procopie, Vitoria incarca in sanie zestrea Minodorei si plecau spre manastirea Varatic. Minodora plangea de mama focului, insa Vitoria ii spuse: "fata, tu sa nu fii proasta si sa nu te bocesti pe tine. Astazi e o sfanta zi de luni si incepem indeplinirea hotararii".
