Dincolo de ce e posibil

Vreau înapoi în vis

E din nou dimineața, credeam că nu o să mai vină, după o noapte atât de plina de coșmaruri! I-am tot visat pe ei, pe ei doi. Ea fiind micuță și inocentă cu părul auriu si ochii ca adîncul minunat al oceanului. Iar el, înalt cu umeri lați par brunet si ciufulit iar ochii verzi , ca cristalele cele mai minunate de pe lume. Îi visam în fiecare noapte , pe ei doi, dar după ziua de ieri visele au devenit mai intense. Simt fiecare moment, fiecare atingere sau fior care il vad, înteleg fiecare cuvînt, și inima îmi bate mai tare! Dar pot? Pot trăi simțind atâta bucurie ? Să trăiesc într-o alta lume și sa fiu fericita dar să ii las pe bieții oameni aici să își trăiasca viețile cruzi mai departe?
Nu, nu pot face asta, nu o voi face!
Atîtea gînduri îmi apar in cap de fiecare dată cînd ma întind pe patul meu moale, dar totuși azi e diferit, sunt de 1000 de ori mai multe si mai exacte, de ce? Care e diferența?
Încerc să scap de aceste idei ciudate din mintea mea, încercând cu greu să ma trezesc. Mă vîrcolesc în pat, mă intorc, dar observ o siluetă mica pe perna mea. E mai vie decît mi se părea, e ea, e Georgina. M-a urmarit pîna aici? Ce să fac? Probabil tatăl ei o caută peste tot.
Eu: Hey, Geo, trezeștete, ce faci aici?
Geo: mami? Mai lasă-ma 5 minute
Eu: nu sunt mama ta, trezeștete.
Geo: mami... De ce? De ce vrei sa ma parasești?
Avea ochii înlăcrimați, forma lor bulbucată era gata să verse un rîu de lacrimi, de ce îmi pasă atît de mult de ea? Nu e posibil sa fie adevat , nu.
Eu: îmi pare rău, dar nu e posibil, îl ai pe tatăl tău, apropo, el unde este?
Geo: în bucătarie!
Eu: poftim??? Și el e aici?
Mă ridic imediat din pat și plec spre bucătărie, cum au ajuns ei aici? De ce nu mă pot lăsa să îmi trăiesc realitatea mea? Oricare ar fi.
Eu: ce faci aici?
El: nu o să renunț Emma!
Eu : Ar fi bine să pleci, să plecați
El: nu pot face asta
Eu: PLEACĂ!!!
Geo: mami? De ce strigi la tati?
O lacrima mi-a curs pe obraz, era prea draguță, nu mai vreau să ies din acest vis.
El: Ai pățit ceva?
Eu: da, mi-am adus aminte.
El: ce???
Eu: De ce am plecat!
Va urmaa...