El!

23 1 3
                                    

Geo: mami, unde e tati?
Eu:mmm...nustiu,cred ca îl vom revedea curînd
Geo: abia astept mi-e dol de el!
Eu:și mie...
Nu îmi place sa o mint, dar din moment ce mi-am adus aminte de fosta mea viața, toate sentimentele de care am încercat sa uit, au revenit, deci da, mii al naibii de dor de el, dar nu pot sa îmi permit.
Eu: Ce vrei să facem azi prințeso?
Geo: Vleau la tati.
Eu: Îl vom vedea în altă zi, bine? Vreau sa ne plimbăm împreună să îmi povestești lucruri despre tine, îmi era așa dor micuțo!!!
Geo: ciudat, cînd am venit nu îți păsa...
Eu: Geo...
Inima mi s-a frînt când am văzut lacrima care îi curgea lent pe obraz. Mă sfîșia fiecare cuvînt al ei dar totuși o iubeam atît de mult, la fel ca pe el! Cred că sunt pregătită să îi aud povestea.
Eu: Uite , Geo , te iubesc, te iubesc nespus de mult, dar atunci cînd ai venit aici nu te cunoșteam, erai ca un fel de străin deși simțeam o legătură între noi chiar din prima zi. Acum amintirile mele au revenit și vreau să încerc să recuperez tot ce am pierdut, deci dacă vrei sa îti vezi tatăl... Bine, atunci mergem să îți vedem tatăl.
Geo:Și eu te iubesc mami.
Pitica mi-a sărit în brațe ținându-mă strâns, acum plângeam eu... Fiica mea, cum am putut să o las? Nu o să mai permit să i se mai întîmple așa ceva niciodată, niciodată nu o să aiba insuficiența de vreun părinte. Așa că am scos telefonul din buzunar tremurând și am încercat să formez numărul lui Louis...
Louis: Da? Emma? Tu ești?
Eu: Da
Louis: Ce s-a întîmplat? Geo a pățit ceva?
Eu: nu, totul e în regula, îi e doar foarte dor de tine, dar eu sunt gata să îți ascult povestea, doar dacă promiți ca îmi spui tot adevarul.
Louis: Jur! Abia aștept să vă văd ! Mă aflu pe Stoun Bridge 17 , într-un Motel de pe marginea trasei, vă aștept în mini-barul de alaturi.
Eu: Bine vom fi acolo în 20 de min.
Geo: ce a zis tati al meu?
Eu: Ești gata să îți vezi tăticul micuțo?
Geo: Doal dacă ești și tu gata.
Eu: DA...
Suntem aici, am ajuns în Stoun Bridge , am oprit mașina , privesc atent Motelul dărăpănat și îmi dau seama că e doar vina mea că a ajuns aici.
Tocmai am intrat înăuntru, urmăresc cu privirea cum Geo fuge spre taicăsu, care mă privește țintă pe mine dar nici eu nu îmi pot lua privirea, nu pot vorbi mișca sau face orice altceva, dar el spune:
Louis: Bună Emma.😊
Va urma...

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Apr 30, 2016 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Dincolo de ce e posibilUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum