Dincolo de ce e posibil

Nu pot, dar vreau...

Stau pe podea, așezată, sprijinită de ușa de la intrare, plîng!!!
Simt pumnii lui în spate, fiecare bataie , fiecare lacrima, fiecare cuvînt. Totul îmi pătrunde adînc în suflet, totul înseamna ceva anume, vad totul diferit acum, o lume cu totul diferita.
El țipă în spatele ușii, mă roagă să mă întorc, mă imploră. Dar nu pot, pentru ca din momentul venirii lui în noua mea realitate a aparut o alta eu, o veche eu mai bine zis, vechi întîmplări și vechi greșeli. Nu mai suport sa aud minciuni, nu vreau să îl ascult , dar o vreau pe ea... Micuța mea, Georgina, ce nume frumos... Dar cum am putut pleca, lasînd asa un înger în miinile unui demon, nu țin minte cum i-am ales numele , cind a mers sau a vorbit prima oara...nimic! Dar, o iubesc, cu venirea Ei în viața mea , realitatea aceasta a căpătat un nou sens un scop în viață.
Dar Louis nu merita nici să atingă vreun fir auriu din capul prințesei mele, nu vreau să mai aud de el dupa toate cele întîmplate.
Eu: pleaca Louis, pleaca...
Louis: Emma, te rog, iartă-ma... Dar ascultă, nu a fost așa cum crezi
Eu: Termina, nu mai vreau să aud minciuni, pleaca
Louis: asculta-mă Emma, e important.
Eu: NU VREAU!!! Te rog să pleci.
Louis: Dar ea? Geo? Ce vei face cu ea?
Eu: Ea va rămîine aici, cu mama sa
Louis: nu, nu, nu poti face asta, nu poti sa imi iei și dragostea și copilul în aceași zi.
Eu: pot... Acum, PLEACĂ!!! Te rog, Louis, te rog... Aș vrea să te iert dar nu pot... NU.
Va urma